Cartierul fierbinte din Chiang Mai este „mișto”
Parcul Național Ob Luang
„Cartierul fierbinte” poate fi găsit în provincie Chiang Mai, la sud de Hang Dong. Este ușor de ajuns din orașul Chiang Mai și cu siguranță merită o excursie (de o zi).
Pe drumul pe autostrada 108 puteți începe cu o vizită în sat Ban Rai Phai Ngam, care se află la 4 kilometri de drumul principal. Satul este cunoscut pentru bumbacul său de înaltă calitate țesut manual. Țesătorii locali se adună adesea în casa regretatului Saengda Bansit, un artist de renume național care a luat inițiativa de a extrage vopsele din materiale naturale. Pânza unică merită cu adevărat o oprire.
Continuați pe autostrada 108 până la capăt și virați la stânga pe autostrada 1130. Aceasta vă va duce la artificial DoiTao lac, unde vă puteți răcori picioarele în apă sau chiar puteți face o baie, este posibil și închirierea unei bărci sau rafting. Lacul Doi Tao face parte din Parcul Național Ob Luang și a fost creat pentru barajul Bhumibol din provincia Tak.
Doi Tao mai mult
Cheile Ob Luang
Parcul Național Ob Luang este renumit pentru defileul Ob Luang, inconjurat de paduri de tec si munti, prin care curge in cascada un mic parau. În sezon ploios acest mic pârâu se poate transforma într-un corp de apă furioasă, iar canionul în sine este bun pentru ecouri misterioase. Vizitatorii pot ajunge de la o parte la alta a defileului printr-un pod mic îngust, dar celor care se tem de înălțime le va fi dificil. Izvoarele termale din apropiere oferă o baie răcoritoare pentru picioare pentru drumeții.
Parcul Național Mae Tho
Un alt parc frumos de vizitat, accesibil și de pe autostrada 108 este Parcul Național Mae Tho. Parcul se află la aproximativ 160 de mile de Chiang Mai, trecând de Parcul Național Ob Luang până la autostrada 1270 și apoi spre nord. Drumul către parc este neasfaltat și duce prin râpe adânci și versanți montani, se recomandă o mașină în stare bună și o inimă puternică. Dar rezultatul poate fi acolo. Peisajul este frumos, cascade impresionante, iar punctul de belvedere de la Doi Mae Tho este renumit pentru o priveliște minunată asupra câmpurilor de orez din munții Karen. Cel mai înalt punct din acel lanț muntos (1699 de metri) este Doi Gew Rai Hmong lângă Baan Paang Hin-Fon.
Nu voi uita niciodată Hot.
Odată am fost cu un prieten și am întrebat pe cineva drumul spre Hot pe vremea când nu exista internet. Fierbinte, fierbinte, fierbinte în fiecare pitch la care m-am putut gândi, dar nicio lumină nu s-a aprins. Prietenul a încercat și el toate tonurile și în cele din urmă a ieșit. Hot era la 10 km distanță, dar încă mă întreb de ce cineva nu poate înțelege intenția unei limbi, dar din nou există milioane care pronunță R ca L. A nu fi capabil sau a dori să înțeleagă ascunde o lipsă de IQ și cred că există o mulțime de studii în acest sens.
În ceea ce privește pronunția, există puține lucruri care pot fi greșite, numele este ฮอด (h-oh-d) sau pur și simplu „fierbinte” pronunțat pe un ton mediu. Lungimea vocalei este, de asemenea, clară, un „o”, așa că nu se poate face nimic greșit cu asta. Un noroc pentru că ortografia engleză transformă adesea vocalele lungi în vocale scurte: โรง este apoi rong în loc de „roong”, locul binecunoscut นาน este apoi Nan în loc de „Naan”, etc.
Cel mult îmi pot imagina că contextul nu era clar: fierbinte ce? Cum ce? Cine, ce e fierbinte? O persoană, magazin, hotel? อำเภอฮอด, ampheu hot (district fierbinte) ar trebui să fie clar. Dar atunci ai putea la fel de bine să întrebi imediat în thailandeză: „ampheu hot yoe thie nai (na khrap)”: unde este fierbinte districtul? Chiar și cu câteva tonuri și lungimi de vocală ușor greșite, cred că ar trebui să fie de înțeles. Desigur, mai întâi faceți un contact prietenesc: „Îmi pare rău, domnule, mă puteți ajuta?” Sau „bună ziua” sau ceva, din senin „hei, unde este...?” Bineînțeles că nu țipi cu străinii. Cu excepția cazului în care cineva are „o problemă IQ”?
Internetul poate eșua uneori, dar pentru cei care locuiesc mai mult sau mai puțin în Thailanda, învățarea să citească thailandeză este utilă. Apoi doar citești numele locurilor în thailandeză. De exemplu, cu broșura de ortografie și gramatică olandeză-thailandeză de la Ronald Schütte. 🙂
Rob, ฮอด Hot începe cu o consoană de clasă joasă -h- apoi o vocală (foarte) lungă -oh- și în final o -t- moale. Aceasta din urmă înseamnă că este o silabă „moartă”. Deci are un ton descendent și niciun ton de mijloc. Dacă îl pronunți ca în engleză „fierbinte”, niciun thailandez nu va înțelege ce vrei să spui.
Multumesc Tino pentru explicatie. Știam doar engleza „fierbinte”.
Hopa, mulțumesc Tino. Prost din partea mea, da este, desigur, o silabă moartă și nu vie, deci fără ton mijlociu, dar căzător (ca într-o comandă: DA! NU!). În engleză, O este foarte scurt, nu seamănă cu sunetul „oh”. Deci, într-adevăr, nu o pronunțați în mod englezesc... deși ortografia engleză (fierbinte) oferă această sugestie din cauza pierderii atât a lungimii, cât și a tonului vocalelor.
Din punct de vedere fonetic, este mai bine scris ca hôht (unde T de la sfârșit a dispărut pe jumătate, deci nu se aude nici un T sau D emfatic la sfârșit).
La pronunția silabelor, trebuie să se țină seama și de faptul că de multe ori ultima consoană nu este completată. Deci, atunci când este fierbinte, partea din față a limbii ar trebui să rămână pentru o clipă la nivelul gurii. Nu termina acel t.
Cu un cuvânt ca creasta, partea din spate a limbii atârnă de palat pentru o clipă. Nu termina asta k.