„În spatele picturii”: un roman despre dragoste, datorie, loialitate și efemeritate

Kulap Saipradit (Foto: Wikipedia)

Mai multe informații Mai multe informații
„Mor fără ca cineva să mă iubească, dar sunt mulțumit că există cineva pe care îl iubesc”
Ultimele cuvinte pe care Kirati le scrie lui Nopphorn pe patul ei de moarte.

În spatele tabloului

„În spatele tabloului” a fost scris de Siburapha (numele scriitorului Kulaap Saipradit, 1905-1974) în anii dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Publicat inițial în tranșe într-un cotidian, de atunci a fost retipărit de patruzeci de ori ca carte și este unul dintre cele mai cunoscute și mai frumoase romane din literatura thailandeză. Povestea a fost transformată într-un film în 1985 și 2001 și a fost transformată într-un musical în 2008, cu Bie the Star.

Povestea începe cu o privire asupra unui tablou foarte obișnuit care înfățișează un peisaj montan din Mitake, Japonia, cu două figurine mici, un bărbat și o femeie, așezați pe o stâncă. Nopphon spune apoi povestea din spatele picturii cu propriile sale cuvinte.

Nopphorn cade sub vraja lui Kirati

Nopphorn este un student thailandez de 22 de ani din Tokyo, când i se cere să însoțească un cuplu într-o lună de miere de trei luni prin Japonia. Momrachawong [titlul unui strănepot al unui rege] Kirati s-a căsătorit cu Chao Khun Athikaanbodi, cu cincisprezece ani mai în vârstă și la fel de aristocratic, la vârsta de 35 de ani.

De la prima întâlnire, Nopphorn cade sub vraja frumoasei, fermecătoare și inteligente Kirati, iar această dragoste se adâncește și înflorește în numeroasele lor întâlniri și conversații ulterioare. În timpul unei drumeții în Parcul Natural Mitake, el își declară dragostea pentru ea și o sărută cu pasiune. Deși împărtășește pasiunea, îl respinge făcând apel la datoria față de soțul ei amabil și politicos, pe care nu-l iubește cu adevărat.

Câteva săptămâni mai târziu, cuplul Kirati și Chao Khun se întorc în Thailanda. Nopphorn își scrie scrisorile pasionale la care răspunde cu mare căldură și care își arată dragostea fără să o spună vreodată. Dragostea lui Nopphorn se estompează, corespondența se oprește. Chao Khun moare și Nopphorn îi scrie lui Kirati o notă cu condoleanțe.

Kirati pleacă și Nopphorn găsește un bilet cu o declarație de dragoste

După șapte ani petrecuți în Japonia, Nopphorn se întoarce în Thailanda unde se căsătorește cu Pari, logodnica lui de 7 ani, aleasă de tatăl său. Îi face câteva vizite incomode lui Kirati. Un timp mai târziu, Nopphorn este chemată pe patul de moarte al lui Kirati care, suferind de tuberculoză terminală, tot menționează numele Nopphorn în momentele ei febrile. Când Kirati moare, Nopphorn găsește o notă cu textul din citatul de mai sus.

Scurtă biografie a lui ศรีบูรพา (Siburapha, literalmente „Estul Glorios”)

Născut în 1905 într-o familie săracă, a urmat celebra școală pentru oameni bogați, tepsirina, a scris o serie de cărți din 1928 încoace și a intrat și în jurnalism. Pentru această muncă a călătorit în Japonia și Australia.

După război, el a fondat „Mișcarea pentru pace”, care s-a opus războiului din Coreea și armelor nucleare și a cerut, de asemenea, ridicarea cenzurii presei. A fost socialist și s-a opus mai întâi regaliștilor și mai târziu dictatorilor militari precum Phibun și Sarit.

În 1951, el l-a vizitat pe Isaan cu un număr de prieteni din „Mișcarea pentru Pace” pentru a distribui alimente și pături în timpul unei inundații în apropiere de Surin. La întoarcerea lor la Bangkok, el a fost arestat, împreună cu alți o sută de „conducători comuniști”, și închis timp de 5 ani.

În 1958, Kulaap a condus o delegație la Beijing. Când ceilalți membri ai delegației s-au întors în Thailanda, au fost arestați și întemnițați. Kulaap a decis să rămână în China, unde a murit în 1974. Fiul său Surapan s-a căsătorit cu Wanee, fiica lui Pridi Phanomyong.

Câteva pasaje din carte

O conversație între Nopphorn și Kirati în grădina hotelului lor despre Chao Khun, soțul lui Kirati.

(Nopphorn)…. „Îl cunosc de multă vreme. Este un om foarte drăguț. De aceea ar trebui să-l iubești foarte mult.
Acum a venit rândul lui Kirati să tacă o clipă. „Îmi place de el în felul în care copiii ca un bărbat în vârstă amabil”.
— N-ai spus nimic despre dragoste. Mă refer la dragostea dintre un soț și o soție, un bărbat și o femeie.”
„Ați văzut ce sunt eu și ce este Chao Khun. Există o mare diferență în vârstele noastre. Este ca un munte care împiedică iubirea dintre noi și împiedică iubirea noastră să se realizeze.”
„Dar cu siguranță dragostea între un bătrân și o tânără este posibilă?”
„Nu cred în dragostea dintre doi oameni așa. Nu cred că este cu adevărat posibil dacă nu ne imaginăm că se poate face și asta ar putea fi o imaginație falsă.”
— Dar ești fericit în căsnicia ta. Și totuși spuneți că nu vă întâlniți în dragoste.'
………„Dacă o femeie este satisfăcută în mod rezonabil, ea nu se gândește la problema dragostei. Ce poate să-și dorească mai mult atâta timp cât este fericită, cu sau fără iubire……..Dragostea poate aduce amărăciune și durere în viețile noastre……..Vrei să știi de ce m-am căsătorit cu el? E o poveste lungă, prea lungă pentru seara asta.
Mai târziu, ea explică de ce s-a căsătorit cu Chao Khun. Ea a vrut să scape de mediul aristocratic opresiv în care era închisă. Căsătoria ei i-a oferit un anumit grad de libertate.

Nopphorn și Kirati se plimbă în Parcul Natural Mitake. După picnic, Kirati spune:
…. „Abia reușesc să mă întorc”.
— O să te port, am spus. M-am ridicat și mi-am pus brațul în jurul corpului ei ca să o susțin. Ea mi-a refuzat ajutorul cu voce joasă, dar nu am ascultat. Când s-a ridicat, am ținut-o de braț, eram aproape de ea. „Ești fericit?” am întrebat.
„Când mă uit la râul de dedesubt, cred că am urcat foarte departe. Mă întreb dacă am energia să mă întorc.
M-am apropiat de ea, astfel încât trupurile noastre aproape că se atingeau. Kirati se sprijini de un cedru. Am simțit inimile noastre bătând cu putere.
„Când ne întoarcem acasă, voi face aici un desen cu două figuri”, a spus ea.
"Sunt atât de fericit atât de aproape de tine."
— Și când ai de gând să-mi dai drumul ca să ne împachetăm lucrurile?
— Nu vreau să te mai las să pleci. I-am lipit trupul de mine.
— Nopphorn, nu te uita așa la mine. Vocea ei a început să-i tremure. 'Lasa-ma sa plec. Acum mă simt suficient de puternic pentru a sta pe picioarele mele.
Mi-am lipit fața de obrajii ei roz moi. Nu mă mai puteam controla. Am tras-o spre mine și am sărutat-o ​​pasional. Pentru o clipă am căzut în uitare.
Kirati s-a eliberat din strânsoarea mea și m-a împins de ea. …. S-a rezemat de copac și gâfâia de parcă ar fi mers mult și ar fi obosită. Obrajii ei trandafirii erau mai întunecați de parcă ar fi fost arși de soare.
— Nopphorn, nu știi ce tocmai mi-ai făcut, spuse ea, cu vocea încă tremurând.
"Stiu ca te iubesc."
— Este potrivit, deci, să-ți exprimi dragostea pentru mine în acest fel?
„Nu știu ce este potrivit, dar dragostea m-a copleșit și aproape că mi-am pierdut simțurile”.
Kirati s-a uitat la mine cu o privire tristă în ochi. „Îți exprimi mereu dragostea când ești înnebunit? Nu știai că nu există nimic pe care să-l regreti mai mult decât lucrurile pe care le faci atunci când ești înnebunit?

Cateva zile mai tarziu.
„N-ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată”, a spus Kirati cu tristețe, mai mult pentru ea decât pentru mine. „A fost atât de frumos la început, dar acum s-a transformat în tortură”.

Prima scrisoare a lui Nopphorn.
„Aproape am înnebunit când nava a dispărut încet în depărtare și nu am mai putut să văd frumusețea feței tale. Aproape că am leșinat pe doc când nu am mai putut să-ți văd mâna fluturând…………abia acum îmi dau seama de acel adevăr teribil că, deși te-am întrebat de multe ori, nu ai spus niciodată dacă mă iubești sau nu. Știu că tăcerea ta nu a însemnat că ai respins dragostea mea. Chiar îmi doream să spui clar. Dacă mi-ai spune doar că mă iubești, asta ar fi cea mai mare fericire din viața mea. Îmi poți îndeplini dorința, te implor?

Primul răspuns al lui Kirati prin scrisoare.
„Dacă încă nu te-ai răcorit, atunci trebuie să te sfătuiesc să-ți scrii scrisorile la frigider sau afară, când ninge”.

A doua vizită a lui Nopphorn la Kirati în Bangkok.
"Kirati, am ceva noutati sa-ti spun."
„Sper să fie o veste bună. Trebuie să aibă ceva de-a face cu progresul în munca ta. A așteptat cu interes răspunsul meu.
'Nu. Este o veste bună, dar nu are nimic de-a face cu munca mea. Sunt sigur că te vei bucura să auzi că mă căsătoresc în curând. Părea ușor șocată, de parcă nu s-ar fi așteptat la această veste.
'Te casatoresti?' repetă ea pe un ton nesigur. — Este doamna pe care ai aşteptat-o ​​în Bangkok, nu-i aşa?
— O, atunci știai deja?
— Nu, habar n-aveam. Am ghicit doar. Vă cunoașteți de mult?
— E logodnica mea.
'De cand?' Chipul lui Kirati exprima îndoiala în loc să strălucească de fericire.
— Șapte sau opt ani. Chiar înainte să plec în Japonia.
— Dar tot timpul când am fost cu tine în Tokyo, nu mi-ai spus niciodată nimic despre un logodnic.

Pe patul de moarte, Kirati îi dă lui Nopphorn tabloul Mitake.
— Îți amintești ce s-a întâmplat acolo, Nopphorn?
„M-am îndrăgostit acolo”, i-am răspuns.
— Ne-am îndrăgostit acolo, Nopphorn, spuse ea, închizând ochii. „Te-ai îndrăgostit acolo și dragostea ta a murit acolo. Dar cu altcineva, dragostea încă trăiește într-un corp slăbit. Lacrimile curg din spatele pleoapelor ei închise. Kirati stătea tăcută epuizată. M-am uitat la acel trup cu dragoste și tristețe...
O săptămână mai târziu, Kirati a murit. Am fost alături de ea în acele ore întunecate, împreună cu prietenii ei și rudele apropiate. Chiar înainte de sfârșit, a cerut un pix și hârtie. Ea a vrut să spună ceva, dar vocea ei a refuzat și așa a scris: Mai multe informații „Mor fără ca cineva să mă iubească, dar sunt mulțumit că există cineva pe care îl iubesc”

ศรีบูรพา, ข้างหลังภาพ, ๒๕๓๗
Siburapha, În spatele tabloului, Cărți de viermi de mătase, 2000

– Mesaj repostat –