Este vorba despre doi vecini. Unul nu era religios, celălalt era și era o persoană cinstită. Erau prieteni. Religiosul a așezat un altar pe peretele verandei sale cu o statuie a lui Buddha înăuntru. În fiecare dimineață a oferit orez și a arătat respect față de Buddha, iar seara, după cină, a făcut-o din nou.
Mai târziu a cumpărat o oală, a acoperit-o cu o pânză albă și a pus-o în altar. Și când venea la altar se termina mereu cu o dorință. „Sper că faptele mele bune să ajute să umple acest vas de aur”. Vecinul său necredincios nu avea încredere în asta. Sincer, era enervat de rugăciunile zilnice de la acel altar și mai ales de dorința ca acel vas să fie umplut cu aur.
Babysitter a vrut...
Într-o zi bună, bărbatul a vrut să lucreze la câmp cu soția sa și l-a întrebat pe vecinul său neîncrezător dacă va avea grijă de casă pentru o zi. — Dar bineînţeles, mergeţi înainte. În timp ce cuplul lucra, vecinul i-a spus soției sale: „Ridică oala aceea în fiecare zi și apoi cere aur, o să-l învăț ceva! Astăzi voi umple oala aceea cu aur!
S-a dus acasă, a luat oala și, scuze le mot, rahat în ea. Puneți înapoi pânza albă și puneți-o înapoi pe altar. Vecinul religios, desigur, habar n-avea când a venit acasă. A făcut un duș, a mâncat și s-a dus la altarul lui. A luat vasul și s-a rugat „Fie ca acest vas să fie plin de aur”. Vecinii lui râdeau ca niște maimuțe...
A doua zi, vecinul a vrut să-și umilească prietenul religios și s-a apropiat de el. — Spune, ia oala aia de pe altarul acela. Rupeți-l pentru a vedea dacă are deja aur sau nu. Îl întrebi pe Buddha de atât de mult timp...”
„Fă”, a spus soția lui. — Sunt sigur că are dreptate. Să vedem; O să iau borcanul ăla. Poate chiar este plin de aur! Ea a vrut să ia oala, dar nu a putut să-l ridice. — Oh, e mult prea greu pentru mine. Soțul ei a preluat, a ridicat oala și au spart-o cu un ciocan. Uită-te! Era plin de aur!
Vecinul necredincios a fost uimit. 'Ce acum? M-am căcat în el, dar acum e aur!' el a crezut. Bunul său vecin i-a dat niște monede de aur; îi plăcea să-și împartă proprietatea cu prietenul său. Odată ajuns acasă, bărbatul necredincios i-a spus soției sale: „Înțelegi? Era aur adevărat în oala aceea! Ieri m-am cacat în el și acum e plin de aur!'
„De ce nu construim un altar așa cum au făcut ei? nu e asa de greu. Dacă ei pot, noi de ce nu putem? Și au construit și un mic altar și s-au închinat lui Buddha și au luat o oală la fel ca vecinii. Înainte de a pune oala în altar, a făcut caca în ea și a acoperit-o cu o cârpă albă.
Zile și zile mai târziu, a simțit că a trecut destul timp și că oala trebuie să fie plină de aur. Voia să ia oala, dar devenise foarte grea. — O, doamnă. E chiar greu. Hai să-l zdrobim și să vedem!" L-au pus in mijlocul camerei si cu spatele toporului au spart oala. Aur? Nu, rahatul zbura prin cameră și mirosea a naiba!
Ei bine, nu era curat pe os!
Sursa:
Povești emoționante din nordul Thailandei. White Lotus Books, Thailanda. Titlul englezesc „Templul în miniatură”. Tradus și editat de Erik Kuijpers. Autorul este Viggo Brun (1943); vezi pentru mai multe explicatii: https://www.thailandblog.nl/cultuur/twee-verliefde-schedels-uit-prikkelende-verhalen-uit-noord-thailand-nr-1/