Grădinarul și moartea

(Petra Nowack / Shutterstock.com)

Bineînțeles că am citit toate poveștile și mesajele despre acele mii de oameni, inclusiv olandezi, care sunt blocați în străinătate și vor să meargă acasă.

Când am citit în această dimineață un mesaj despre asta de la ultimul zbor din Singapore către Bangkok, deocamdată, în care un thailandez spunea: „Dacă trebuie să mor, atunci în propria mea țară” nu m-am putut abține să nu mă gândesc la un vechi poem olandez Grădinarul și moartea. A mers asa:

Un nobil persan:

În această dimineață, grădinarul meu va delira, alb de frică,

În casa mea: „Doamne, Doamne, o clipă!

Acolo, în grădina de trandafiri, am tăiat lăstar după lăstar,

Apoi m-am uitat în spatele meu. Moartea stătea acolo.

M-am speriat și m-am grăbit spre cealaltă parte,

Dar încă văzu amenințarea mâinii lui.

Stăpâne, calul tău, și dă-mi drumul imediat,

Voi ajunge la Ispahaan înainte de seară! –

În după-amiaza asta - deja se repezise -

Am întâlnit-o pe Moarte în parcul de cedri.

„De ce”, întreb, pentru că el așteaptă și tăce,

— Mi-ai ameninţat servitorul azi dimineaţă devreme?

Zâmbind, el răspunde: „Nu a fost o amenințare,

Din ce a fugit grădinarul tău. am fost surprins,

Când l-am văzut încă lucrând aici dimineața,

A trebuit să-l iau seara în Ispahaan.