Întrebarea cititorului: Înregistrați căsătoria în Thailanda?

Soția dvs. își va pierde naționalitatea thailandeză numai dacă a solicitat acest lucru de la guvernul thailandez. Nu cred că mulți oameni fac asta și, dacă o fac, de multe ori este pentru că altfel nu pot lua altă naționalitate.

Aș contacta atât ambasada Thailandei din Țările de Jos, cât și ambasada Olandei din Bangkok. Deși de obicei este invers (înregistrați căsătoria thailandeză în NL în loc de căsătoria olandeză în Thailanda) nu veți fi pe primul loc și vă pot spune exact ce să faceți. Probabil (de fapt 1% sigur) documentele olandeze vor trebui traduse(e) în engleză (în Țările de Jos) și legalizate (de către ambasada olandeză) și apoi traduse înapoi în thailandeză și legalizate (de Ministerul Afacerilor Externe thailandez) .

Totul costă timp și bani, dar așa merge.

Dubla naționalitate nu este o problemă. Soția dumneavoastră ar fi înțelept să solicite o carte de identitate în Țările de Jos – pe lângă pașaport. Apoi își poate folosi pașaportul thailandez + cartea de identitate olandeză când pleacă din Thailanda în Țările de Jos. Și folosiți Țările de Jos în/din pașaportul ei olandez.
Apoi poate rămâne în Thailanda cât dorește și asta îi economisește 2.000 TBH de costuri de ieșire/reintrare.
Prietena mea face asta de ani de zile.

Thailanda nu face nicio problemă de dublă cetățenie și va revoca naționalitatea thailandeză dacă este solicitată.

Salut Bacchus,

Cum te poți căsători în ambele țări?
Dacă ești deja căsătorit în Țările de Jos, mai trebuie să aduci acte care să ateste că ești necăsătorit din punct de vedere al stării civile. Sau poți să te căsătorești din nou dacă ești deja căsătorit?

Dacă te căsătorești în Țările de Jos, cineva știe cât timp va dura până să primești certificatul de căsătorie (eventual internațional). Sunt luni de muncă sau zile de muncă?

Dacă citesc totul așa și prietena/soția mea rămâne în Țările de Jos, atunci cel mai evident lucru de făcut este să mă căsătoresc în Olanda. Pentru că cu certificatul de căsătorie este valabil și legal în Belgia sau Germania. Este corect? BVD

Dragă Tjamuk,

O femeie căsătorită cu un olandez, de asemenea, NU și-a pierdut drepturile în trecut, după ce a înregistrat acea căsătorie în Thailanda. Faceți o eroare aici confundând cuvântul căsătorie cu conceptul de naționalitate. Prin urmare, fiica dumneavoastră poate continua să cumpere teren suplimentar. Ea nu și-a pierdut naționalitatea thailandeză prin căsătoria cu un farang. Nici măcar prin înregistrarea acelei căsătorii în Thailanda. Doar dacă ea însăși a renunțat la naționalitatea ei thailandeză.

Cât despre sora vecinului tău de peste drum care s-a căsătorit cu un japonez: a cumpărat teren și l-a pus pe numele copiilor vecinului. Pe scurt: o mătușă cumpără teren pentru nepoții ei. Ce legatura are asta cu mariajul ei cu un japonez??? Doar că are multă simpatie pentru acei copii!

Întrebarea lui Frans este dacă soția lui va avea probleme după aceea dacă își înregistrează căsătoria în Thailanda? Răspunzi la această întrebare cu o contraîntrebare despre utilitatea înregistrării. Cred că Frans însuși decide ce are sens pentru el.

În ceea ce privește a avea o naționalitate dublă, este adevărat că deținerea acesteia nu se va încheia curând: nu asta este deloc ideea. Înregistrarea dublei naționalități este în discuție. A avea o naționalitate dublă continuă, de exemplu prin naștere. Sau prin cursuri și examene și obținerea unui pașaport olandez. Ceea ce se schimba este ca o municipalitate nu mai inregistreaza ambele nationalitati in registrul nasterii resp. GBA. Cuiva i se va cere să aleagă. Dar păstrează ambele pașapoarte/naționalități. Așa este, și nu altfel. Plus că nu este încă atât de departe.

Proprietatea asupra unui teren în Thailanda de către un thailandez căsătorit cu un străin

Au existat multe dezbateri în ultimele săptămâni cu privire la valabilitatea drepturilor de proprietate asupra terenurilor ale cetățenilor thailandezi care sunt căsătoriți cu străini. Controversa provine din afirmațiile conform cărora toți cetățenii thailandezi căsătoriți cu străini vor fi controlați de autoritățile de la Departamentul Funciar. Acest lucru se datorează faptului că dreptul lor la proprietatea propriei locuințe poate fi nul dacă sunt considerați nominalizați pentru soțul lor străin. Acest lucru s-ar dovedi a fi cazul în cazul în care cetățeanul thailandez nu poate dovedi că are suficiente fonduri în controlul său pentru achiziție.

Istoria legilor de proprietate pentru soții străini

Pentru a da un context acestei noțiuni, atunci când un soț thailandez cumpără o proprietate în Thailanda, cuplul trebuie să dea o declarație scrisă comună Departamentului Funciar în care să declare că banii pentru achiziție sunt „proprietatea separată” sau „proprietatea personală” a Cetățean thailandez, așa cum este definit în Codul civil și comercial thailandez. Acest lucru, în esență, înseamnă că soțul străin nu ar avea drepturi sau pretenții viitoare asupra acestei proprietăți. Acest regulament, de fapt, este în vigoare din 1999, când a fost emisă o Scrisoare de Declarație de către Ministerul de Interne și, prin urmare, nu este în întregime o revelație. Mulți străini de aici care sunt căsătoriți cu cetățeni thailandezi sunt destul de conștienți de această cerință.
În mod normal, toate bunurile dobândite de un soț și o soție după căsătorie sunt considerate „proprietate conjugală” sau „proprietate comunitară” și, în general, ar fi împărțite în mod egal între soț și soție în caz de deces sau divorț. Cu toate acestea, cadourile către unul dintre soți sunt considerate „proprietate separată” a soțului. Din nou, este bine cunoscut aici că cumpărarea unei proprietăți este considerată „proprietate separată” sau „proprietate personală” a soțului thailandez. Acest lucru nu este atât de neobișnuit, având în vedere cazul în care străinii, cu excepția anumitor condiții, nu pot deține pământ în Thailanda.

Problemă în litigiu

Așa că, în acest caz, întrebarea rămâne. Deoarece este considerat un cadou pentru soțul thailandez, ar părea dificil pentru autorități să susțină că banii folosiți pentru achiziționarea proprietății au fost dați soțului thailandez în calitate de nominalizat. Pare impractic pentru orice oficial al unei țări să determine dacă astfel de fonduri au fost într-adevăr oferite fie ca un cadou, fie în mod înșelător pentru a deține proprietăți.

Excepții de la proprietatea de către cetățenii străini

Regula care prevede proprietatea deplină a pământului de către soțul thailandez se aplică tuturor soților sau străinilor thailandezi, chiar dacă căsătoria a avut loc în altă țară sau dacă căsătoria este de drept comun.
Cu toate acestea, regula se aplică numai terenurilor și există câteva excepții de la această regulă:
•Străinii pot deține clădirile și structurile fizice de pe teren. Aceasta înseamnă că, dacă un thailandez și un soț străin cumpără teren cu o casă, cuplul ar putea lucra cu un avocat pentru a acorda străinului drepturi asupra casei;
•Străinii pot deține până la 49% din drepturile de proprietate liberă asupra condominiilor cu condiția îndeplinirii mai multor cerințe; și
• Un străin poate deține interese în teren utilizând un număr de instrumente înregistrate, cum ar fi arendă, superficie sau uzufruct, după caz.

Motivul juridic al acestei legi

Încă o dată, rațiunea pentru această regulă care asigură că soții thailandezi dețin 100% din teren există deoarece străinii nu pot deține în general terenuri în Thailanda. Există un anumit grad de xenofobie în Thailanda când vine vorba de drepturile de proprietate asupra terenurilor. Acest aspect nu este în discuție aici, deoarece nu este neobișnuit în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Thailanda, să protejeze drepturile lor la pământ. Întrebarea constă totuși în dreptul naționalist de bază al unui cetățean thailandez de a deține proprietăți în propria lor țară, în ciuda cu cine ar putea dori să se căsătorească.
Deoarece căsătoria ar trebui să fie o uniune a două persoane, nu este practic să se sugereze că un soț nu poate aduce beneficii celuilalt, deoarece ar putea părea ca și cum ar acționa ca un nominalizat. Într-adevăr, legea din Thailanda, atât în ​​Codul civil și comercial, cât și în Codul funciar, permite și recunoaște conceptul de cadouri către un soț. Orice noțiune care respinge un astfel de drept poate fi găsită numai în circumstanțe excepționale, cum ar fi, de exemplu, cazuri de îmbogățire nejustificată. Cu toate acestea, cerința obligatorie de a semna scrisoarea de declarație la Oficiul Funciar prin care se precizează că proprietatea va aparține în totalitate cetățeanului thailandez ar face ca astfel de cazuri să fie dificil de dovedit în orice caz. S-ar părea că la sfârșitul zilei, cetățeanul thailandez va deține în continuare terenul. Întrucât autoritățile au fost deja întreprinse măsuri semnificative pentru a se asigura că acesta este cazul, s-ar părea că spiritul Codului funciar thailandez nu a fost eludat în niciun fel dacă un thailandez căsătorit cu un străin ar dori să cumpere un proprietate cu fonduri dăruite de soțul lor.