Olandezii și flamandii emigrați se agață de propria lor limbă și cultură
Olandezii și flamandii care emigrează în altă țară își păstrează propria limbă și cultură. Acest lucru este evident din primul inventar mondial al conservării sau pierderii limbii, culturii și identității olandeze.
Inventarul a fost realizat de Institutul Meertens în numele Taalunie. Descoperirea este izbitoare, deoarece cercetările anterioare au arătat că oamenii olandezi și flamand care au plecat în Canada sau Australia în ultimul secol au renunțat adesea rapid la limba lor.
Olandezii și flamandii emigrați mențin legături cu patria lor datorită mijloacelor de comunicare în limba olandeză, cum ar fi rețelele sociale și Skype, ziarele online, televiziunea digitală și educația în limba olandeză. Ei ar dori mai multe sfaturi despre cum să continue să-și învețe copiii în limba olandeză.
Cele mai importante concluzii dintr-o privire:
- Pentru majoritatea participanților la acest sondaj, olandeza este încă una dintre cele mai folosite limbi în țara de reședință: 97% dintre participanți vorbesc olandeza săptămânal, dintre care 64,6% vorbesc olandeză mai mult de opt ore pe săptămână, în special în situații private și pe rețelele de socializare.
- Peste 85% dintre participanți experimentează limba olandeză ca valoare de bază a propriei identități.
- Emigranții încă mai citesc adesea cărți în olandeză, citesc adesea știrile zilnice în olandeză și se uită la televiziune și filme în limba olandeză – fie online sau nu.
- În plus față de limbă, emigranții aderă și la sărbătorile și zilele memoriale olandeze și flamande (cum ar fi Sinterklaas), obiceiuri alimentare (cum ar fi turtă dulce, lemn dulce, crochete, hutspot, waterzooi și orez prăjit) și alte tradiții culturale, de exemplu prin olandeză. -scoli vorbitoare sau asociatii olandeze si flamande la locul lor de resedinta.
- Mulți migranți sunt, de asemenea, organizați online în grupuri de Facebook.
Obstacole practice și birocratice
În prezent, se estimează că în străinătate trăiesc între 700.000 și peste un milion de olandezi și aproximativ 440.000 de belgieni (flamandi și valon). Mulți emigranți văd olandeza ca o valoare de bază a identității lor. Ei ar dori să transmită copiilor limba și cultura lor și au mare nevoie de informații despre cum, de exemplu, pot crește copiii în mod bilingv în țara lor de reședință.
Potrivit cercetătorilor, un centru de informare digital sau fizic despre limba, cultura și educația olandeză poate consolida și perpetua implicarea olandezilor și flamandilor emigrați în țara lor de naștere.
Citiți cercetarea completă aici: taalunieversum.org/sites/tuv/files/downloads/Onderzoeksrapport%20Vertroken%20Nederlands.pdf
„Flamanzii scot castanele din focul cu care olandezii se încălzesc”... Aceste cuvinte înțelepte vin din condeiul lui Godfried Bomans când scria despre conștientizarea limbii. Sunt unul dintre acei flamandi – deși prefer să mă consider un Brabander – care consideră că limbajul este indisolubil legat de identitate. Cu alte cuvinte, limba este o parte integrantă a țesăturii prețioase care ne leagă pe toți, de la Dollard în nord până la Somme în sud... În anii mei mai tineri, am fost implicat activ în ceea ce se numește războiul limbilor din Flandra. Am participat la numeroase campanii (și am primit o mulțime de bătăi...) care, de exemplu, trebuiau să apere caracterul de limbă olandeză a Vlaamse Rand în jurul Bruxelles-ului sau să împiedice francezizarea Comines sau a regiunii Voer. Am lucrat la Bruxelles de mai bine de optsprezece ani și, deși vorbesc perfect franceza, am vorbit întotdeauna olandeză în principiu și în mod constant... Studiul Taalunie, totuși, merită unele nuanțe în ceea ce mă privește. Aici, în Isaan, nu vorbesc cu greu olandeză. Nu am niciun contact cu flamanzii și olandezii care trăiesc în regiune și cu soțul meu thailandez - care locuiește în Flandra și Țările de Jos de mai bine de treizeci de ani și vorbește olandeză decent - vorbesc în principal engleză sau thailandeză. Aceasta din urmă mi se pare o condiție sine qua non pentru integrarea în noua ta țară de origine, pentru că altfel limba s-ar putea dovedi a fi o barieră aproape de netrecut. Deși trebuie și eu să nuanțez puțin aici pentru că în colțul nostru din Isaan nu ajungi prea departe cu General Civilized Thai. La urma urmei, cei mai mulți dintre sătenii mei vorbesc laoțiană sau surin-khmer...
Mi se pare complet logic că cauți o cale de mijloc între locul de unde vii și locul în care te-ai dus să locuiești. Pentru ca tu să folosești în continuare limba și obiceiurile țării tale de origine ca parte a identității tale și a legăturilor pe care le mai păstrezi cu aceasta. Dar și că încerci să stăpânești limba și manierele noii tale țări de reședință. Fă doar ceea ce este necesar pentru a participa la societate și la viața ta de zi cu zi. Cu toate acestea, unul se integrează mai bine decât celălalt.
Cuvântul este o problemă dacă refuzi să te adaptezi noului tău mediu de viață. Apoi o faci destul de dificilă pentru tine și pentru oamenii din jurul tău. Asta depășește orice formă de înțeles de a te ține și de a te simți conectat la locul în care îți sunt rădăcinile.
Integrare da, asimilare nu. Nu trebuie să te aștepți sau să ceri asta din urmă de la nimeni.
Exista o multime de expati in sensul pur care vin in tara ca sustinatori si nu vor sa se adapteze deloc.
Atunci unde este limita pentru a face acest lucru?
Nu era încă gata 😉
După câți ani trebuie să te integrezi?
Toată lumea își caută acea limită, dar nu cred că străinii care vor să integreze 0,0 în noua lor țară de reședință se vor face populari. Te adaptezi din prima zi, cât de departe mergi depinde doar de asta.
Integrarea într-o altă societate depinde mai mult de factori personali decât de factori precum vârsta, venitul, folosirea limbii proprii pe rețelele de socializare, cât timp locuiți aici etc. Este vorba în principal de motivația personală de a se adapta la cultura locală.
Nu există generalități care să fie date pentru acest lucru pe măsură ce le scrieți. În principiu, un expat este mai motivat să învețe thailandeză dacă întregul său mediu vorbește thailandeză. Dacă locuiești într-un loc de muncă moo în Bangkok sau într-o clădire de apartamente în Hua Hin cu 99% străini, acea motivație este mai mică și cu siguranță nu faci lucrurile mai dificile pentru mediul tău dacă nu învăț thailandeză. Nu toată lumea este căsătorită cu o femeie sau un bărbat thailandez. Unii își folosesc noua țară de reședință doar ca un cadru pentru bătrânețe. Nu este permis?
Cunosc femei thailandeze care îi împiedică pe soții lor expatriați să învețe limba pentru că atunci el poate înțelege tot ce discută ea cu ceilalți. Te-ai căsătorit cu femeia greșită?
Dacă thailandezii sărbătoresc Sinterklaas și Paștele în Țările de Jos și la ambasada din Bangkok, iar expații sărbătoresc Loy Kratong și Ziua Tatălui pe 5 decembrie... atunci cultura olandeză și thailandeză nu există, sau credeți că există...
Pe 17 nov. 2019 09:17 Rob V. a scris:
Îți poți ajusta 0,0? O persoană nu este iubită de asta. Întrebați un thailandez ce părere are despre un olandez care trăiește în țară de 10 ani (sau un olandez și ce crede despre un turc din țările joase) care încă nu vorbește un cuvânt din limbă, nu se adaptează obiceiurile și obiceiurile locale și așa mai departe.
În timp ce vă puteți menține, de asemenea, propriile obiceiuri, dar totuși arătați unele dovezi de participare și interes pentru noua dvs. țară de reședință. De exemplu, prin învățarea limbii sau cel puțin participarea în societatea respectivă într-un fel (muncă, muncă voluntară, mână de ajutor, participare).
Dacă stai pe propria ta insulă fără nicio participare, integrare, atunci te vei lovi de destul de mulți ziduri, cred („cine se crede străinul ăla? 0,0 interes în țara noastră”). Deveniți dependent după un număr de ani și apoi? Nu vi se pare o idee bună și cu un partener iubitor dacă vă învață suficientă încredere în sine, de exemplu dacă acel partener renunță la școală... este util să vorbiți puțin thailandeză, nu-i așa?
Dar cât de departe ar trebui și poți să te integrezi, da, asta depinde.
Interesul și participarea în noua ta patrie sunt într-adevăr cuvintele cheie. Modul în care puneți asta în practică este individual.
Majoritatea oamenilor emigrați sunt adesea puțin mai în vârstă și o limbă nouă cu siguranță nu rămâne pe hard disk. În plus, diferența dintre Thai și Isaan.
Sau Yawi
Ar fi bine dacă oamenii ar putea vorbi și olandeză în loc de engleză atunci când contactează ambasada olandeză din Bangkok. Toate formularele și întreaga pagină de internet sunt, de asemenea, în limba engleză.
La urma urmei, suntem olandezi până la urmă și nu ar trebui să ne fie rușine de limba noastră. Uitați-vă la ambasada și consulatul german, austriac și elvețian, totul se face frumos în limba lor, germană așa cum ar trebui.
Dacă da, este într-adevăr ciudat că trebuie să vorbești o limbă străină la propria ambasadă.
Am avut un telefon săptămâna trecută.
În olandeză….
(Apăsați (1) pentru olandeză).
Și la ghișeu din ambasada/consulatul NL?
Cred, dar nu sunt sigur, că este posibil să convingi pe cineva să-ți vorbească în limba ta Moer, dar probabil că va trebui să-l ceri în mod explicit.
Cred că are de-a face cu costurile de personal. Cineva care vorbește/citește/scrie olandeză și engleză și thailandeză este (mult) mai scump decât cineva care vorbește/citește/scrie olandeză și engleză. Iar acesta din urmă este din nou (mult) mai scump decât cineva care vorbește/citește/scrie thailandeză și engleză.
Eu și soția mea petrecem regulat iarna în Thailanda cu prietenii. Limba de predare este olandeză, cu ocazional engleză atunci când ne mutăm între thailandeză în timpul vizitelor noastre în oraș, piață sau loc de interes. Din câte am putut să observ în ultimii ani, Thailanda farang oferă puține oportunități de integrare. În afară de faptul că este util dacă vorbești thailandeză atunci când stai / locuiești în Thailanda pentru o perioadă mai lungă de timp, guvernul nu stabilește nicio cerință de adaptare / integrare / competență lingvistică. De asemenea, nu va fi necesar din punctul lor de vedere, deoarece Thailanda eliberează doar vize de non-imigrant, cu diverse puncte de control pe tot parcursul anului unde și cum se află cineva în țară, iar la sfârșitul șederii de un an reprezentarea dovezii că îndepliniți cerințele pentru viză din punct de vedere financiar. Dacă știți sau înțelegeți ceva despre societate/raal/cultură nu este testat. Cred că nici lor nu le pasă.
Ceea ce arată că Thailanda nu permite străinilor ședere permanentă permanentă. Cu alte cuvinte: faptul că olandezii/flamandii își desfășoară activitatea în mediul lingvistic propriu este parțial determinat de condițiile de imigrare thailandeză și arată că nu este intenția ca farang să se stabilească permanent în afara acelei zone. Deși eu și soția mea facem amândoi un curs de thailandeză, din interesul și curiozitatea noastră, șansa ca să petrecem mai mult decât iarna în Thailanda va rămâne absentă. Ni se pare că Thailanda este prea neinvitantă pentru asta.
Pe de altă parte, este amuzant să știm că există compatrioți, da care trăiesc în Olanda, care și-au adus dragostea thailandeză aproape exclusiv care vor să mănânce mâncare thailandeză.
Interiorul este decorat în stil thailandez, umplut cu atribute budiste și portretele binecunoscute de pe perete,
Cunoașteți chiar și unii care preferă să poarte acel tricou polo galben decât cămăși „obișnuite”, în plus, cântând thailandez continuu și muzică prin difuzoare. Sunt surprins că nu sunt pe podea, deși ea bănuiește asta. 😉
Nu este o problemă în sine, fiecare trebuie să decidă singur. Este păcat izbitor că deseori compatrioții vor să ardă aproape totul despre Țările de Jos, pentru că totul în Thailanda este mai bine organizat până la urmă...