A fost odată un biet Khamu și îi era foame. Foarte foarte foame. Era fără bani. În acea zi s-a oprit la casa unei femei bogate. A salutat-o drăgăstos și a întrebat-o „Ai, te rog, ceva de mâncare pentru mine?”
Și ea: „De ce ar trebui? Nu-ți dau nimic. Va trebui să-l cumperi. Și dacă nu plătești pentru asta, de ce te aștepți să mănânci ceva de la mine?” „Bine. Apoi vă voi spune povestea Doamnei Lotus de Aur.”
„Este o poveste frumoasă?” „Frumoasă?” Într-adevăr, n-ai mai auzit niciodată așa ceva.” „Bine, haide atunci.” „O, nu, ceva de mâncat mai întâi. Nu pot spune povești pe stomacul gol!”, a spus el. Și doamna i-a făcut ceva de mâncare, chiar și supă de pui! A înghițit-o lacom! Apoi și-a adunat lucrurile.
'Scuzați-mă? Unde te duci? Încă nu ai spus povestea!” „Doar un minut, lasă-mă să-mi împachetez lucrurile mai întâi.” Și apoi a venit povestea. „Într-o zi frumoasă, Doamna Lotus de Aur și Prințul Suwat se plimbau prin pădure. Apoi au dat peste un brahman și i-au împușcat uciși.”
„Și apoi?” „Ei bine, au murit. Asta e tot.” „Nu, asta nu este tot, nu?” „Da! Când oamenii sunt morți, sunt morți. Atât de morți încât nu mai merg nicăieri. Și aici se termină.” „Scăpați! M-ai păcălit, nu-i așa?
Da, a luat ceva de mâncare păcălind oamenii. Dar avea dreptate, nu? Când oamenii sunt morți, sunt morți și povestea se termină!
Sursa:
Povești emoționante din nordul Thailandei. White Lotus Books, Thailanda. Titlu în engleză „O poveste despre soartă”. Tradus și editat de Erik Kuijpers. Autorul este Viggo Brun (1943); vezi pentru mai multe explicatii: https://www.thailandblog.nl/cultuur/twee-verliefde-schedels-uit-prikkelende-verhalen-uit-noord-thailand-nr-1/
Khamu este un trib care trăiește în nordul Laosului (500.000 până la 700.000 de oameni) și în Vietnam (70.000-100.000). Există și grupuri care trăiesc în China, Myanmar și Thailanda.
(*) Un brahman este un preot care aparține celor mai înalte caste indiene. Povestea Doamnei Lotus de Aur și a unui anume prinț Suwat nu a fost găsită...