limba tailandeză

Goldquest / Shutterstock.com

Într-o poveste anterioară am scris despre primul meu zbor către Thailanda în urmă cu exact 25 de ani. Citind comentariile, a fost bine de știut că aparent nu sunt singurul care nutrește sentimente nostalgice. Panglica de la primire este mai putin importanta, dar as fi foarte dezamagita daca nu as fi primit cu trompete si bineinteles cu respectul necesar. Vom vedea. Dar după primele zboruri acum ceva complet diferit.

La acea vreme aveam un coleg care domina în Malaezia pentru multinaționala pentru care lucram și în Olanda. După pensionare, s-a stabilit în Thailanda și promisiunea mea de a-l vizita a fost începutul multor călătorii în această țară. Din păcate, soția mea a murit de stop cardiac acut în timpul celei de-a doua călătorii pe insula Koh Lanta. Călătoriile mele în Thailanda au devenit mai dese și am fost întotdeauna un oaspete mai mult decât binevenit în Chiangdao alături de fostul meu coleg.

Împreună am făcut multe călătorii prin țară cu mașina.

Învață thailandeză

Bineînțeles, n-am vorbit un cuvânt de thailandeză până când câinele gazdei mele a venit după colț. Cel mai bun animal îmi plăcea foarte mult și motivul este evident. I-am oferit în mod regulat lui Rambo ceva gustos și atunci apare adevărata prietenie cu câini. Animalul nu a plecat de lângă mine până în momentul în care proprietarul său a strigat cu voce tare și cu un gest larg cu brațul cu cuvintele „Rambo pai”. Între timp fusesem întrebat de mai multe ori: „Pai ti nai?” și din acel moment – ​​mulțumită lui Rambo – am învățat sensul acelor trei cuvinte. Soția gazdei mele era thailandeză și studiase în America, așa că conversația noastră nu a avut probleme. A întrebat dacă mi-ar plăcea să mă învețe ceva din limba thailandeză a fost începutul. Bineînțeles, Joseph și-a dorit asta și totul a început foarte simplu, cu învățarea numerelor și a cifrelor. Ascultă cu atenție și notează totul fonetic. Destul de repede stăpânisem nung, song saam, roi, pan etc., mai bine spus în capul meu. A fost o profesoară bună și m-a învățat cuvintele într-un mod deosebit.

Apă

A început cu toate cuvintele care implică apă.

Nume plau, nume hong, fon tok, nume tok, nume ab și așa mai departe. De parcă ar fi fost ieri, îmi amintesc de o greșeală pe care am făcut-o chiar la început. Într-un restaurant am încercat să pun în practică cunoștințele dobândite și am întrebat-o pe una dintre chelnerițe unde este toaleta. În loc de „hongnaam” am folosit cuvântul „abnaam” sau duș.

Greșeala mea a fost imediat vizibilă de pe chipul doamnei.

Produse alimentare și băuturi

Mâncarea și băutura au fost, de asemenea, un subiect plin de satisfacții despre care Amporn m-a învățat multe cuvinte thailandeze. Nici nu voi uita repede un alt incident pe acest subiect. În timp ce mă plimbam lângă faimoasele peșteri din Chiangdao, am intrat în conversație cu un număr de bărbați care lucrau acolo.

Conversația a început dacă am văzut deja tam (peștera) și a apărut în curând subiectul despre mâncare și băutură. La un moment dat am menționat cuvântul „Rapetane” pe care învățasem să spună mâncare. Bărbații au început imediat să râdă și au început să vorbească despre „chin chew”, un cuvânt care încă nu făcea parte din vocabularul meu. Cuvântul pe care l-am folosit, „rapetană”, este, după cum am aflat mai târziu, un sunet mult mai grandios și mai demn decât „chin mesteca”.

invitație

Și apoi acel moment în care eu, precum și gazda și gazda mea, am fost invitați la o petrecere mare de nuntă. Abilitățile mele lingvistice s-au îmbunătățit oarecum și propoziții foarte simple mi-au ieșit rapid din gură.

La un moment dat, tatăl miresei a întrebat dacă mă distrez. Răspunsul meu a fost: „Soenak mak mak” sau sunt mulți câini aici. Profesorul meu m-a corectat rapid și „sanoek” l-a înlocuit rapid.

Întors acasă, în Olanda, am cumpărat o carte pentru a-mi îmbunătăți cunoștințele de limbă. Dar, să fiu sincer, a rezultat puțin din asta și cu siguranță nu a fost vina cărții. Trăind în Țările de Jos, mustul sacru lipsește. Cu toate acestea, m-am distrat foarte mult și de multe ori am beneficiat de cunoștințele limitate ale limbii thailandeze pe care le-am dobândit cu mulți ani în urmă. De exemplu, aș putea ține cu ușurință la distanță oamenii excesiv de însuflețiți care au făcut tot felul de propuneri mai mult sau mai puțin (iro)onorabile. Li s-a spus prompt că nu sunt un turist, ci un adevărat rezident al Bangkokului. Și nu uitați de negocierile de preț. La urma urmei, erau numere pe care mi le-a învățat prima dată profesorul meu.

În timpul șederii în Thailanda, dicționarul olandez-thailandez scris de LJM van Gestel a făcut întotdeauna parte din bagajele mele. O frază nou învățată ar putea fi testată în practică cu doamnele care lucrau în casa și grădina gazdei mele. Dacă am pronunțat corect am primit complimente, dar de multe ori doamnele mă priveau pe neînțeles. Apoi a fost introdus Van Moergestel, după care a ieșit un râs exuberant din partea doamnelor, urmat de pronunția corectă.

După părerea mea, thailandezul trebuie să fie extrem de inteligent pentru a învăța să vorbească, ca să nu mai vorbim de scris, o astfel de limbă.

Și apoi mormăim că thailandezii nu au suficientă stăpânire a limbii engleze. Haide, majoritatea compatrioților noștri cu greu își pot scrie propria limbă impecabil.