Buddhadasa Bhikkhu, un mare filozof budist

Buddhadasa Bikkhu este văzut ca cel mai influent filozof budist din Thailanda și dincolo de mult. Reinterpretarea sa a budismului pentru vremurile moderne a atras mulți oameni din Thailanda, deși majoritatea adepților săi fac parte din clasa de mijloc. Mai jos voi discuta ideile sale proaspete și inovatoare.

Dezamăgire profundă

Buddhadasa Bhikkhu (thailandeză: พุทธทาส ภิกขุ phóetáthâat „Slujitorul lui Buddha” și phíkkhòe „călugăr”) s-a născut la 27 mai 1906, în satul său tatăl Chaigeneration-a, al doilea sat chinezesc Thaigenerationi, unde si a lui mama, o thailandeză, conducea un magazin.

După ce a urmat câțiva ani la o școală din templu, și-a continuat studiile la o școală de stat din Chaiya. În 1922, tatăl său a murit și el a preluat temporar magazinul, tot pentru a plăti educația fratelui său mai mic, care a studiat la celebra școală Suan Kulap din Bangkok.

În 1926, Buddhadasa a fost inițiat ca călugăr și nu va părăsi niciodată ordinul călugăresc, Sangha. Din 1930 până în 1932 a petrecut timp la o universitate budistă din Bangkok, unde i-a cunoscut pe Narit Phasit (a împărtășit criticile lui Narit la adresa instituției budiste, dar îl considera prea radical) și Pridi Phanomyong. Modul în care budismul a fost studiat, predat și practicat la Bangkok a fost o dezamăgire profundă pentru el.

călugăr Bush

În mai 1932, cu o lună înainte de revoluția care a transformat monarhia absolută într-o monarhie constituțională, s-a întors la Chaiya unde a petrecut doi ani singur studiind și meditând în junglă ca călugăr de pădure. Mai târziu i s-au alăturat alți călugări.

Buddhadasa a dat templului, care a fost înființat în 1943 într-o altă locație, la șapte kilometri sud-est de Chaiya, numele Suan Mokkhaphalaram, numit de obicei Suan Mokh (pronunțat: sǒean môok): „Grădina Eliberării”. Acolo avea să rămână până la moartea sa, pe 25 mai 1992.

Toți acești ani în templu i-a petrecut studiind, scriind și predicând, ajutat de fratele său mai mic Dhammadasa („Slujitorul Dhammei, Învățătura”). Ideile sale au fost răspândite în toată Thailanda de tot felul de reviste, cărți și organizații. Pe tejgheaua fiecărei librării este o carte a lui. Majoritatea oamenilor îi cunosc numele și unele dintre ideile lui.

Templul Suan Mokh este vizitat de zeci de mii de oameni în fiecare an, inclusiv mulți străini, în principal pentru cursuri de medicamente. Buddhadasa a obținut odată declarația de la mulți călători de o zi: „Cred că toți acești oameni vin aici în principal pentru o oprire sanitară...”.

Aversiune față de practica și autoritatea budistă

Anii de studiu ai lui Buddhadasa la Bangkok l-au lăsat cu o aversiune pe tot parcursul vieții față de practica budistă și mai ales de autoritate. A găsit templele murdare și aglomerate, călugării preocupați mai ales de statut, bogăție, prestigiu și o viață ușoară. Laicii practicau ritualuri, dar înțelegeau puțin budismul. Autoritățile erau mai preocupate de practica budismului, și în special de monahism, decât de doctrina acestuia. Reflecția asupra fundamentelor budismului și a activității intelectuale a fost neglijată, chiar și în rândul laicilor.

De exemplu, o bătălie a izbucnit multă vreme cu privire la culoarea corectă a obiceiului călugărului, portocaliu strălucitor sau roșu-maro sumbru, și întrebarea dacă obiceiul ar trebui să acopere ambele sau doar umărul stâng. Laicii erau mai preocupați de ritualuri, ofrande, câștigarea meritelor și așa mai departe, și nu de miezul budismului, atitudine încurajată de călugări.

Buddhadasa a observat că studiul budismului se referea în principal la comentariile scrise cu multe secole după Buddha și cu greu despre spusele lui Buddha însuși. A vrut să se întoarcă la scrierile originale.

Împătrunderea budismului și a statului a fost, de asemenea, un ghimpe în coastă. În special regele Rama al VI-lea a fost cel care a subliniat unitatea budismului, monarhiei și statului, Trinitatea Thai. Unul nu se poate descurca fără celălalt.

Toți liderii thailandezi de atunci au susținut această poziție. O persoană care renunță la credința sa sau este considerată eretic este un dușman al statului, iar în gândirea anilor XNUMX și XNUMX, un „comunist”. Așa că nu ar trebui să fie surprinzător faptul că Buddhadasa a fost atunci acuzat că este „comunist” de elemente mai conservatoare din societatea thailandeză.

Prima dată când am aplicat pentru o viză de căsătorie în Chiang Khong, am fost întrebat despre „sàatsànǎa, religia” mea. Am spus „phóet, budist”. Ofițerul de imigrație a încetat să scrie, s-a așezat pe spate și a spus: „Nu poți. Nu ești thailandez.

Phasǎa khon și phasǎa tham, limbajul uman și limbajul spiritual

Cele mai multe scripturi și vorbe din toate religiile sunt scrise într-un limbaj simplu (phasǎa khon), dar ceea ce contează în cele din urmă este sensul spiritual (phasǎa tham). Buddhadasa face o distincție clară între ele. Dacă vrem să înțelegem sensul real al scripturilor, trebuie să traducem limbajul uman în limbajul spiritual. Miturile, miracolele și legendele în limbajul uman indică un sens mai profund.

Trecerea lui Moise și a poporului evreu prin Marea Roșie este limbaj uman, în limbajul spiritual înseamnă dragostea lui Iahve pentru poporul său. Așa a explicat și Buddhadasa miturile și legendele budiste. Și astfel „moartea și renașterea”, pe lângă evenimentul biologic, poate însemna și pierderea moralității și a viciilor, pe lângă eliberarea de suferință în aici și acum.

Buddhadasa a dorit să se întoarcă la scripturile originale, în special la suttapitaka unde sunt consemnate zicerile și faptele lui Buddha. El a ignorat toate sutele de comentarii ulterioare ca fiind neimportante și adesea confuze.

Un subiect tabu: Nirvana

Nibbanei (în sanscrită mai bine cunoscut ca Nirvana) este aproape un subiect tabu în budismul contemporan. Dacă se vorbește deloc despre el, este un ideal de neatins, posibil doar pentru călugări, la mii de renașteri departe, departe de această lume, un fel de rai în care nu poți renaște în această lume a suferinței.

Buddhadasa subliniază că, conform scripturilor, Buddha a atins „nibbana” înainte de moartea sa. Sensul original al lui nibbana este „stingere”, ca al unui set de cărbuni aprinși, sau „îmblânzire”, ca un animal îmblânzit, rece și neîntinat.

Buddhadasa crede că nibbana înseamnă stingerea gândurilor și emoțiilor tulburătoare și poluante, cum ar fi lăcomia, pofta, ura, răzbunarea, ignoranța și egoismul. Înseamnă să nu facem din „eu” și „al meu” principiile călăuzitoare în viața noastră.

Nibbana poate fi temporară sau permanentă acest viața se realizează, de către mireni și călugări, chiar și fără cunoaștere a scripturilor, chiar și fără temple și călugări și, de asemenea, fără ritualuri și rugăciuni.

Buddhadasa a spus că și-ar putea rezuma învățătura după cum urmează: „Fă binele, evită răul și purifică-ți mintea”. Aceasta este adevărata reîncarnare, adevărata renaștere.

O minte curată

„Chít wâang” sau o minte pură nu este cu adevărat o idee inovatoare, ci unul dintre cele mai vechi și centrale adevăruri din budism, oriunde îl plasează Buddhadasa. „Chít wâang” înseamnă literal „minte goală”. Este traducerea lui Buddhadasa a unui concept budist care se referă la detașarea, renunțarea la influențele perturbatoare și poluante din minte.

În primul rând, lăsând deoparte „eu” și al meu (ตัวกู-ของกู toea cow-khǒng cow, surprinzând că Buddhadasa folosește aici limbajul obișnuit, chiar mai mic, colocvial), care este în concordanță cu noțiunea de an-atta " non-tu însuţi'. În plus, eliberarea de emoții intense, distructive, cum ar fi pofta, lăcomia și răzbunarea. Chít wâang este o minte în echilibru și liniște. Lupta pentru această stare de spirit este esențială.

Munca este esențială pentru viața noastră

Pentru Buddhadasa, munca este esențială pentru viața noastră, este un lucru necesar și, de asemenea, eliberator. Prin muncă, el înseamnă nu numai ceea ce ne asigură traiul, ci toate activitățile zilnice, în familie și în comunitate. Prin urmare, este la fel de necesar pentru menținerea unei societăți juste. El nu vede nicio distincție între muncă și dhamma, învățătură, acestea sunt inseparabile,

Buddhadasa a spus: 'Munca în câmpurile de orez are mai mult de-a face cu dhamma, cu învățăturile, decât cu o ceremonie religioasă într-un templu, biserică sau moschee. Mai mult, el a simțit că toate tipurile de muncă, dacă sunt făcute într-o stare de spirit potrivită, au valoare egală.

Karma

Karma se numește กรรม „pieptene” în thailandeză. În sanscrită, cuvântul înseamnă „faptă, acțiune” și o acțiune intenționată. În viziunea comună a budismului thailandez, karma acumulată din toate viețile tale anterioare determină viața ta în aici și acum.

Cum renaști apoi depinde de meritul în continuare, bun sau rău, pe care îl dobândești în această viață. Acest lucru se poate face cel mai bine prin ritualuri, vizitarea templelor, oferirea de bani la temple, etc. A da douăzeci de baht unui templu vă îmbunătățește karma decât a da două sute de baht unui vecin sărac.

Oamenii de mare respect, oameni cu bani, sănătate și statut, trebuie să fi dobândit multă karmă bună într-o viață trecută. Locul lor în societate este, parcă, un drept din naștere și, prin urmare, de neatins. Se aplică și inversul. Aceasta este opinia thailandeză comună.

Sora vitregă a fiului meu, acum în vârstă de 25 de ani, este dezactivată. Din cauza bolii ereditare talasemie este surdă și mută. Odată, acum doisprezece ani, am călătorit la un templu faimos la nord de Chiang Rai. Mama ei l-a întrebat pe un călugăr: „De ce este fiica mea atât de handicapată?” La care călugărul a răspuns că trebuie să se datoreze karmei proaste din viețile trecute.' Sora vitregă cu karma proastă este unul dintre cei mai drăguți și mai deștepți oameni pe care îi cunosc.

Viziunea lui Buddhadasa asupra karmei este în contrast puternic cu aceasta. El subliniază că Buddha însuși aproape că nu a vorbit niciodată despre karmă și, cu siguranță, nu a judecat oamenii pe baza ei. Ideea de karma este un concept hindus și a existat cu mult înaintea lui Buddha. El bănuiește că ideea hindusă de karma sa strecurat în budism în comentariile și cărțile ulterioare.

Pentru Buddhadasa, karma este doar ceea ce produce rezultate, bune sau rele, în aici și acum. Fructele activităților tale sunt, parcă, deja prezente în acțiunile tale. Aceste fructe se dezvăluie atât în ​​propria ta minte, cât și în influența asupra mediului tău.

Nicio preferință pentru un sistem politic

Buddhadasa nu și-a exprimat niciodată o preferință pentru un anumit sistem politic, cu excepția faptului că liderii trebuie să urmeze și dhamma, învățăturile. Liderii conservatori i-au respins ideile. Permiteți-mi să mă limitez la câteva afirmații:

Buddhadasa: „Nu comunismul este o amenințare pentru Thailanda, ci capitalismul exploatator și opresiv.”

Sulak Sivaraska: „Un punct slab în Buddhadasa este subiectul „dictatorului”, deoarece dictatorii nu posedă niciodată dhamma și ne predăm prea mult dictatorilor. Chiar și stareții mănăstirilor sunt dictatori, inclusiv Buddhadasa însuși...”

Tino Kuis

surse:

Peter A Jackson, Buddhadasa, budismul Theravada și reforma modernistă în Thailanda, Vierme de mătase, Cărți, 2003
Buddhadasa Bhikkhu, „eu” și „al meu”, Thammasapa & Bunluentham Institution, nici un an

www.buddhanet.net/budasa.htm

/en.wikipedia.org/wiki/Buddhadasa

Trei videoclipuri pentru a experimenta viața și învățăturile lui Buddhadasa:

www.youtube.com/watch?v=bgw97YTOriw

www.youtube.com/watch?v=z3PmajYl0Q4

www.youtube.com/watch?v=FJvB9xKfX1U

Cele patru adevăruri nobile au explicat:

www.youtube.com/watch?v=FJvB9xKfX1U