Limbajul semnelor în Thailanda

Am vrut să scriu ceva despre oamenii „surzi și muți”. Tailanda, dar am aflat că acest cuvânt nu trebuie să mai fie folosit ca atare. Este considerată jignitoare, deoarece oamenii care sunt surzi și, prin urmare, incapabili să vorbească cu gura, nu sunt nicidecum muți în sensul că sunt retardați sau mai puțin intelectuali. De ce vreau să scriu despre surzi? E asa:

restaurant

Aseară am fost la cină într-un restaurant (italian). Mă așez la o masă în spatele unui cuplu de tineri, o frumoasă thailandeză și o blondă la fel de arătosă Farang, ambele pe care le-am estimat că au între 25 și 30 de ani. Nu este ocupat in restaurant si asteptand comanda mea ma uit automat la acel cuplu din cand in cand. Mă uit la spatele fetei, care stă aproape, dar nu o aud vorbind.

Băiatul mai comandă un desert și am observat că asta se întâmplă fără cuvinte, dar aud niște sunete guturale. Abia atunci văd și eu că cei doi nu se vorbesc cu sunet, ci conversează în limbajul semnelor. Hei, cred, un thailandez și un Farang comunică în limbajul semnelor, cum este posibil? Bineînțeles că nu le pot cere personal o explicație, așa că am rămas cu această întrebare.

Membru al familiei surde

Mă deranjează și mai mult în acea seară și, involuntar, mă gândesc la o rudă a soției mele thailandeze, care nici nu poate vorbi. A băut puțin lichid la o vârstă fragedă, ceea ce i-a afectat corzile vocale, am un motiv pentru faptul că nu poate vorbi. Nu s-a făcut nimic în acest sens, pentru că nu există bani pentru o vizită la medic sau chiar mai bine, o examinare amănunțită într-un spital. Omul cu siguranță nu este prost, dar foarte limitat în posibilitățile sale. Nu știe să citească sau să scrie (nu a fost niciodată la școală), dar este foarte priceput cu lucrări de bricolaj.

Lucrează ca portar la o fabrică de orez (100 Baht pe zi pentru 10 ore de muncă), merge acolo cu mopedul - fără să cunoască cu adevărat regulile de circulație - cu o cască pe cap, ceea ce este o caracteristică specială numai în acel sat. . Mă înțeleg bine cu el și cu propriile noastre gesturi, limbajul corpului etc. ne înțelegem adesea. Cel puțin așa cred. Bem whisky împreună și când băutura este în bărbat, acesta râde și scoate sunete guturale entuziaste. Mi-am oferit odată să-i fac acel examen într-un spital, dar are aproape 50 de ani și nu vrea să știe nimic despre o astfel de examinare.

O fată go go go

M-am gândit și la un incident în urmă cu câțiva ani, în timpul unui pub crawl cu niște prieteni pe Walking Street, unde una dintre fetele care ni s-au alăturat la masă s-a dovedit a fi surdă și incapabilă să vorbească. Știa să scrie, chiar și în engleză, și când avea ceva de spus, o scria într-un caiet și cineva din partidul nostru scria răspunsul dedesubt. Deci nu a fost deranjată de muzica tare, dar am fost surprins că și ea „doar” a dansat pe stâlpul cromat. Fac asta simțind și urmărind mișcările celorlalte fete, a spus ea. Mai târziu am vizitat acel A go go din nou, dar surda dispăruse. Ni s-a spus că fata nu era deloc surdă și avea un auz și vorbire excelente, dar a folosit „formula” de a fi surdă cu mare succes până când a căzut.

piață

Aici în Pattaya (și nu numai aici desigur) mulți vânzători de tot felul de lucruri trec seara pe lângă barurile de bere, terasele etc.. Ocazional vei vedea un vânzător - de obicei o domnișoară - oferind tot felul de bibelouri; printr-un text scris pe o bucată de carton ea anunță că este surdă și nu poate vorbi. În Bangkok observasem deja că unii vânzători din piață vorbeau între ei în limbajul semnelor și se pare că anumite zone ale piețelor stradale - pe Sukhumvit, Silom, Khao San - sunt rezervate surzilor, orbilor sau altor persoane cu dizabilități.

Limbajul semnelor

Revenind la întrebarea mea cum este posibil ca o doamnă thailandeză și un Farang să comunice între ei în limbajul semnelor. Wikipedia indică: un limbaj semnelor este un limbaj vizual-manual în care conceptele și acțiunile sunt reprezentate prin intermediul gesturilor. Este o limbă naturală cu lexic și gramatică proprii, care răspunde nevoilor de comunicare ale unui grup de, în multe cazuri, surzi prelingual. Multe țări sau regiuni au propriul lor limbaj semnelor, care este complet separat de limba vorbită a persoanelor care aud. NGT (Limba semnelor olandeze) este folosită în Țările de Jos, iar VGT (Limbajul semnelor flamand) este folosită în Flandra. Nu există un limbaj semnelor universal, deși au fost făcute încercări de a face acest lucru cu „Gestuno”.

limbajul semnelor thailandez

Limba semnelor thailandeză (TSL) este legată de limbajul semnelor american (ASL) ca urmare a pregătirii pentru surzi, începută în anii XNUMX de către profesori educați în America. Bangkok și zona înconjurătoare aveau obișnuit propriul său limbaj semnelor, „vechiul limbaj semnelor Bangkok”, dar la fel ca „vechiul limbaj semnelor Chiang Mai” și „limbajul semnelor Ban Khor” sunt practic dispăruți.

Cu toate acestea, universal

Pe un alt forum am citit o întrebare dacă un european care este surd ar trebui să vină în Thailanda și să ia contact cu surzi din Thailanda. Au fost multe reacții și s-a dovedit a fi nicio problemă. În primul rând, ASL este bine cunoscută de persoanele surde și, dacă nu, persoanele surde se adaptează rapid între ele, în ciuda diferențelor în limbajul semnelor pe care le folosesc.

În cele din urmă

Există mai multe site-uri web pentru persoanele surde cu informații valoroase informații despre persoanele surde din Thailanda. Se face ceva cu pregătirea și altele asemenea pentru cei aproximativ 100.000 de surzi thailandezi, dar – ca și în multe alte lucruri – lipsa banilor este adesea principala problemă.

„Problema” mea despre surzi a fost rezolvată și sper ca cuplul de surzi din acel restaurant italian să rămână împreună foarte mult timp.