pronunție thailandeză

Editorial: un articol trimis despre limba thailandeză de Frans de Beer. 

Frans este un cititor fidel al Thailandblog-ului, a studiat thailandeză și o vorbește cu soția și fiica sa. Pentru a le spune oamenilor mai multe despre limba thailandeză, el a scris două articole, dintre care partea 1 este acum. 

A arăta

Nicio limbă nu este pronunțată monoton, există întotdeauna unele variații în înălțime sau intonație. Limbile în care sensul cuvântului depinde de înălțime sunt numite limbaj tonal. Cunoaștem limbaje de tonuri înregistrate și limbi de tonuri de contur. Limbile tonale de înregistrare au un număr de tonuri plate care diferă în ton. În limbajele tonale de contur, fiecare formă are propriul ton (cădere, plată, ridicare, cădere și ridicare din nou etc.), dar diferențele de înălțime sunt, de asemenea, posibile în cadrul aceluiași contur.

Thai, împreună cu alte tipuri de limbi orientale, aparține limbilor cu tonuri de contur. În thailandeză, conturul plat are trei pasuri. Limba thailandeză are cinci tonuri: joasă, mijlocie-înaltă, în creștere și în coborâre. Tonurile înalte, medii și joase sunt mai mult sau mai puțin plate. În thailandeză, fiecare silabă are unul dintre cele cinci tonuri. Un cuvânt care este format din mai multe silabe are așadar același număr de tonuri, care desigur nu trebuie să fie aceleași. În reprezentarea noastră fonetică a thailandezului folosim liniuțe înaintea silabei pentru a indica tonul.

Toon	semn	exemplu	Thailandeză
mijloc	-	-aa	อา
scăzut	_	_aa	อ่า
în declin		aa	อ้า
mare	¯	¯aa	อ๊า
în creștere	/	/aa	อ๋า

Ordinea din acest tabel nu este pur și simplu aleasă, ci este ordinea care se află și în el Tailanda este folosit la listarea tonurilor. Scrierea thailandeză se bazează în întregime pe utilizarea tonurilor. Cuvintele care diferă doar prin ton sunt încă scrise diferit.

Consoane la începutul unui cuvânt

Consoane simple

Următoarele consoane inițiale apar în thailandeză

k k sunet ng ng sunet (ca în rege)

p neaspirat p l

t neaspirat t r scurt r sunet

d s

b h

kh aspirat k w bilabial w

ph aspirat p j

a aspirat t tj ca tj în tjalk sau dj în vodje

m ch ca ch în schimbare

n ? începutul sau sfârșitul brusc al unei vocale

O consoană este aspirată dacă un flux de aer urmează sunetul. În reprezentarea fonetică indicăm acest lucru cu un h după consoană. Aceasta se referă la consoanele k, p și t; aspirat deci kh, ph și th. Olandeză are adesea sunete neaspirate k, p și t, dar formele aspirate apar în dialectele din nord-estul Țărilor de Jos. Limba engleză aspiră mult mai des (ceai, push etc.)

Thai are consoane aspirate și neaspirate una lângă alta. Această diferență este la fel de importantă ca și diferența dintre „d” și „t” în limba noastră. Pentru noi, cuvântul acoperiș capătă un cu totul alt sens dacă îl pronunțăm cu „t” în loc de „d” (adică ramură). Apropo, thailandezul cunoaște și diferența dintre „d” și „t”. În engleză, oamenii te vor înțelege dacă folosești niște p-uri neaspirate ici și colo unde ar trebui de fapt să fie aspirate. În thailandeză, neînțelegerile sunt răspândite dacă ești neglijent cu acest fapt.

„ch” în thailandeză poate fi privit ca versiunea aspirată a „tj”. Nu avem „ng” la începutul unui cuvânt în limba noastră. Acest sunet inițial poate fi învățat cu puțină practică. Vorbitorii de thailandeză pronunță adesea „r” ca „l”. Dacă este un sunet r, este o scurtă rulare a vârfului limbii.

Consoane duble

Thai are doar un număr mic de grupuri de consoane (grupuri de consoane care sunt pronunțate una după alta fără intervenția unei vocale). Aceste grupuri sunt întotdeauna la începutul unei silabe, niciodată la sfârșit. Prima literă este întotdeauna a k, p sau t, unde k și p pot fi, de asemenea, aspirate. A doua literă este r, l sau w. Nu apar toate combinațiile, așa cum se poate observa în tabelul următor.

kr neaspirat k cu scurt r pl neaspirat p cu l

kl neaspirat k cu l pr neaspirat p cu r scurt

kw neaspirat k cu w phl aspirat p cu l

khr aspirat k cu scurt r phr aspirat p cu scurt r

khl aspirat k cu l tr neaspirat cu r scurt

khw aspirat k cu w

Notă: vorbitorii de thailandeză sunt destul de neglijenți în pronunțarea grupurilor, uneori a doua literă dispare sau a doua r este pronunțată ca l.

Consoane finale

La sfârșitul unui cuvânt sau silabă avem următoarele opțiuni:

1. clincher
2. Vocală ruptă brusc (vocală cu stop glotal))
3. Semi-consoană; y sau w
4. M, n, ng (sunet nazal sau nazal)
5. K,p sau t (sunet puternic)

În cazul unui cuvânt polisilabic, opririle glotale din cadrul cuvântului dispar în vorbirea normală. Cazul 2, prin urmare, se aplică numai terminațiilor de cuvinte.

Modul în care se pronunță k, p sau t la sfârșitul unui cuvânt în thailandeză diferă esențial de pronunția olandeză. K, p sau t sunt așa-numitele ocluzive. Ele sunt formate prin întreruperea temporară a fluxului de aer. Metoda de închidere determină sunetul. De exemplu, p se formează prin închiderea buzelor, cu t fluxul de aer este blocat cu vârful limbii și dinții, k se formează prin apăsarea părții medii a limbii pe palat.

Pentru a cunoaște limba thailandeză folosim cuvântul hopman. Pronunțarea lui „p” în hopman se poate face în două moduri:

1. Cuvântul hop urmat de cuvântul om. După pronunția „p”, buzele se separă temporar și apoi se închid din nou când se formează „m”.
2. În a doua pronunție, buzele rămân împreună între „p” și „m”. Când „p” este pronunțat, buzele se închid, nu se deschide din nou, se formează „m” și numai la „a” buzele se despart din nou.

Acest ultim mod este folosit în Thailanda pentru „k”, „p” și „t” ca consoană finală. Aceasta este atât de diferită de pronunția noastră încât o ureche olandeză uneori nu aude deloc această consoană finală. Pentru noi sună de parcă consoana este doar pe jumătate terminată, lipsește fluxul de aer eliberator de la sfârșit.

În fonetică se face și o distincție între aceste două moduri de pronunție. În olandeză, ocluzivele sunt eliberate la sfârșitul unui cuvânt. Redarea fonetică a cuvântului pisică este kath. „h” de la sfârșit reprezintă fluxul de aer eliberat. Thai nu are ocluzive libere. Pronunția thailandeză a cuvântului pisică este fonetic pisică.

Vocalele

Thai are versiuni lungi și scurte ale multor vocale pure. Versiunea lungă durează aproximativ de două ori mai mult decât cea scurtă. O prezentare generală a vocalelor lungi și scurte:

o scurtă o sunet

oo lung o sunet ca la războaie

oh scurt oh sună ca dimineața, dar puțin mai mult

Oh? Lung oh, dar scurtat brusc

i scurt, adică sunet ca în Piet, dar mai scurt

sunetul lung ie ca în see

oe scurt oe sunet ca în pânză

oe: sunet lung oe ca în burp

u scurt u sunet; un tu cu gura largă

uu lung u sunet; o oră cu gura mare trasă

e scurt ee sunet

ee lung ee sunet ca în picior

ae long ae sunet ca în mizerie

eu long eu sunet ca în de, dar mai lung

Pentru vocalele pure sunt sunete polifonice; sunetele vocale curg lin unul în celălalt.

Recunoașterea cuvintelor

Recunoașterea cuvintelor în thailandeză se bazează în mare măsură pe vocală și ton. Modul thailandez de recunoaștere a cuvintelor funcționează diferit față de modul nostru. Pentru noi, grupurile de consoane la începutul și la sfârșitul unei silabe sunt criterii importante. În Thai, oamenii ascultă mult mai mult vocala și tonul. Acest lucru poate fi auzit deja când auziți câțiva thailandezi vorbind engleză. Adesea, terminațiile complicate ale cuvintelor sau grupurile de consoane degenerează într-o singură consoană (contra devine againt sau again).Numele meu Frans se pronunță Fan în thailandeză.

În limba thailandeză, neglijarea grupurilor de consoane provoacă mult mai puțină confuzie pentru vorbitorii de thailandeză decât dacă acest lucru s-ar face în olandeză, de exemplu.

(sursa LJM van Moergestel)