Nelson Mandela a spus: „Când vorbești cu cineva într-o limbă străină, cuvintele tale îi trec în minte. Când vorbești cu cineva în propria sa limbă, cuvintele tale ajung la inima lui.
Nu ai nevoie de talent pentru limbi străine pentru a învăța o limbă și vârsta ta nu contează. Ceea ce ai nevoie este perseverență, curiozitate și o anumită lipsă de teamă de eșec. Dacă mediul tău observă că ești serios, te vor ajuta, nu renunța prea ușor.
un ton înalt; à ton scăzut; â ton descendent; ǎ ton în creștere; un ton mijlociu. Un colon după o vocală înseamnă o vocală cu adevărat lungă.
continua sa intrebi- Înveți cel mai mult întrebând în timpul cinei, la o plimbare, la cumpărături sau la o plimbare cu mașina: นั้น อะไร 'Nán (níe:) arai ?' "Ce este aia (acesta)?" sau นั้น เรียก ว่า อะไร 'Nán rîeak wâa arai?' "Cum se numeste asta?" sau พูด ( ถาม ) acest tip ใหน 'Phôe:t (thǎam) níe baep nǎi ' 'Cum spui (întrebi) asta?' Repetați întotdeauna răspunsul cu voce tare de mai multe ori, astfel încât să puteți verifica cu un thailandez dacă îl pronunțați corect.
Luați un profesor pentru 2-4 ore pe săptămână pentru o perioadă
Sunt în favoarea ca mai întâi să putem avea o conversație destul de scurtă cu propoziții de 4-6 cuvinte și abia apoi (după câteva luni) să încep cu adevărat cu scrierea, ceea ce apoi promovează învățarea limbii. La început este mai bine dacă iei un profesor 2-4 ore pe săptămână, costă doar în jur de 250 de baht pe oră, dar nu este necesar dacă locuiești într-un mediu thailandez. În plus, trebuie să petreci ceva timp cu limba în fiecare zi, altfel o poți uita.
Recomand cartea 'David Smyth, Thai, An Essential Grammar, Routlege, 2010', cu o excelentă explicație a pronunției și gramaticii, ilustrată cu scurte propoziții practice. Mai bine încă această carte: „Limba thailandeză. Gramatică, ortografie și pronunție, David Smyth, traducere și editare de Ronald Schütte, aflat deja la a treia ediție. Mai ales bun pentru fonetică și pronunție corecte și ușor de înțeles. Cumpărați și câteva broșuri pe care le folosesc aici la grădiniță pentru exersare.
Un site bun este: www.thai-language.com , cu exemple vorbite. Cele două dicționare ale lui van Moergestel sunt foarte recomandate. Desigur, engleză-thailandeză și thai-engleză sunt de asemenea posibile. Dar 80 la sută din ceea ce înveți trebuie să faci singur în viața de zi cu zi.
Arată, arată și arată din nou....
Thai este o limbă tonal, acum știm asta. Fiecare silabă are propriul ei ton, este indisolubil legată de ea și determină în cele din urmă sensul cuvintelor. Tonurile potrivite sunt esențiale pentru o bună înțelegere a unui cuvânt thailandez. Dacă înveți un cuvânt, trebuie să înveți imediat tonul (tonurile) corespunzătoare, mai târziu nu vei ajunge la el. Cunosc o mulțime de oameni care spun: „Tonurile sunt prea dificile, le voi învăța mai târziu”. Atunci asta nu se întâmplă niciodată.
Am fost cu fiul meu la o ceașcă de cafea într-o cafenea de lângă poarta Thâa Phae din Chiang Mai. Am spus: „Aow kèek nèung chin dôeay ná khráp” „Aș dori și o felie de tort”. Chelnerița nu m-a înțeles și nu am putut înțelege de ce nu a înțeles. „a privit” este „a privit”, nu-i așa? Apoi fiul meu a strigat „uite” pe un ton ascuțit și ea a înțeles imediat. Am spus „ma uitat” pe un ton scăzut.
Cinci tonuri-Există 5 tonuri: a mijlociu, a înalt, à scăzut, â descendent și ǎ în creștere. Este mai ușor decât pare. Olandeza are și tonuri, dar le folosim pentru a transmite emoții (surpriză, furie, enervare, accent) iar în limba thailandeză, tonul determină sensul cuvântului. Când devin emoționat, toate tonurile mele thailandeze zboară pe fereastră. De aceea, thailandezii sunt niște broaște grozave, altfel nimeni nu le înțelege.
Ton plat mediu-înalt-josÎncepeți să exersați în olandeză. Spuneți foarte categoric expresia „Thai este o limbă ușoară și distractivă” la tonul mediu, fără a urca sau a coborî. Sună monoton și plictisitor? Atunci va fi bine. Faceți la fel, dar acum puțin mai sus, plat din nou, exagerați, asta va fi bine mai târziu. Suni ca un katheuy? Amenda. Acum un ton mai jos decât tonul de mijloc, din nou foarte plat, ca un bărbat adevărat.
Tonul în scădere și în creștereLuați cuvântul „nu” pentru tonul în scădere și în creștere. 'Nu spun da! dar nu!!' Tonul descendent sau, de asemenea, de accentuare. Iar tonul în creștere este evident un ton întrebător: „Oh, nu?”
Orez, alb, știrile-Când stăpânești asta, exersează cu cuvântul thailandez „khaaw”. Ton descendent: ข้าว khaaw „orez”; ton în creștere: alb khǎaw „alb” și ton scăzut știri khàaw „(vestea)”. Pune ceva alb pe masă, niște orez, lângă televizor. Spune unul dintre cele trei cuvinte și cere unui thailandez să spună ce vrei să spui când pronunți „khaaw” pe unul dintre cele trei tonuri. Asta mi-a oferit câteva zile frumoase.
Îmbrăcăminte, tigru, mat-Faceți același lucru cu เสี้อ 'sûua': ton descendent: 'veșmânt, cămașă'; ton în creștere: เสีอ „tigru” și ton scăzut: เสี่อ„matje” (pe care stai și mănânci). Fă și asta cu ฟ้า „fáa”, ton înalt, apoi cineva trebuie să arate în aer și ตา 'taa', ton rău, apoi cineva arată spre ochiul lui sau către bunicul, dacă este în apropiere.
Spune următoarea propoziție, toate silabele sunt pe un ton mediu: ชาว นา ไป นา ทำ งาน în นา „chaawnaa pai naa tham ngaan nai naa” sau „Fermierii merg la câmpurile de orez la muncă”. Ar trebui să sune foarte plat și monoton. Tonul înalt și scăzut sunt, de asemenea, pronunțate aproape ca plat, deși la o înălțime diferită.
Apoi exersați cu următoarele cuvinte:
ton mediu: มา 'maa' să vină; นา câmp 'naa' (orez); ตา 'taa' bunicul (partea mamei), ochi; กา cioara 'kaa'; ยาย „Da” bunica (partea mamei)
sunet înalt: ม้า cal 'máa'; ช้า 'cháa' încet; ฟ้า 'fáa' aer, cer; ค้า cumpărarea și vânzarea „khaa”
ton scăzut: ป่า pădure 'pàa'; ด่าa certa 'dàa'; บ่า umăr „baa”; ผ่า 'phàa' (a) tăia, despica
ton descendent: ห้า 'hâa' cinci (555 râde); ล่า 'lâa' a vâna; ป้า 'pâa' mătușă mai mare; บ้า 'baa' nebun; ผ้า îmbrăcăminte „phaa”.
ton în creștere: หมาcâine „mǎa”; หนา 'nǎa' gros (de obiecte); หา 'hǎa' (a) căuta pe cineva; ฝา 'fǎa' capac, supapă
Alcătuiește propoziții scurte, exagerează tonul și lungul -aa-, exersează în timp ce un thailandez ascultă și corectează:
ม้า มา ช้า 'máa maa cháa Calul vine încet
ตา ล่า หมา 'taa lâa mǎa Bunicul vânează câini
หมา หา ม้า 'mǎa hǎa máa Câinele caută calul.
ตา บ้า มา ช้า 'taa bâa maa cháa Bunicul nebun vine încet
ยาย หา ป้า 'jaai hǎa pâa Bunica o caută pe mătușă
etc.etc.
Un străin intră într-o agenție de turism și îl întreabă pe funcționar: คุณ ขาย ตัว ไหม ครับ 'Khoen khǎai toea mái khráp ?' Voia să spună: „Vindeți bilete?” Primește o lovitură în cap pentru efortul său. El a spus cuvântul ตัว „toea” „bilet” într-un ton plat, mijlociu, adică „corp, corp” și nu pe un ton în creștere, adică ตั๋ว "tǒea' 'card'. Așa că a spus: „Îți vinzi corpul?”
Vocalele sunt de asemenea foarte importante
După tonuri, vocalele sunt foarte importante, exact invers ca în olandeză unde consoanele contează mai mult („Ek go nir Omstardem” toate vocalele s-au schimbat și înțelegi, asta e imposibil în thailandeză).
Distincția dintre o vocală scurtă și una lungă este cea mai importantă. Comparați „ie” din „trestie” și „bere”, iar ultima „ie” este chiar mai lungă în thailandeză. „Carte” și burp”, „mușcă” și „urs”, „labă” și „auzi”. Thailandezii sunt suficient de înțelepți încât să folosească două caractere diferite pentru „oe” lung și scurt „ie” etc., de exemplu อุ și อู , resp. „oo” scurt și lung. („อ” este un semn auxiliar, vezi ce atârnă în partea de jos, acesta este „oo”. Cu ie: și oe: punctele indică către o vocală lungă). Câteva exemple:
น้ำ „nume” apă; นำ „a luat” să conducă, să conducă; โต๊ะ „la” masă; โต 'prea mare; ติ 'lega' (scurt) a critica, a certa; ตี 'cravată:' (lung) lovit พุทธ "phóet' (scurt), Buddha; พูด "phôe:t' (lung) vorbire
Am avut cele mai multe probleme cu sunetul „อื” ca în „muu” „mână”. Sună ceva ca un „uu”, dar nu cu o gură ascuțită, ci cu un zâmbet larg. Cu siguranță ar trebui să exersați vocalele cu un thailandez.
Consoanele sunt foarte asemănătoare cu engleza - cu excepții
Acestea sunt cele mai ușoare, sunt foarte asemănătoare cu consoanele din olandeză, cu următoarele excepții. De altfel, thailandezilor nu le plac două consoane lipite împreună (apare doar la începutul unui cuvânt). În uzul de zi cu zi, „plaa” „pește” este de obicei „paa”; „pràtoe:” „ușa” devine „patoe” și „khrai” „cine” devine „khai”. Încercați să convingeți un thailandez să spună „cel mai puternic”.
Sunetele finale -tpk- sunt foarte moi, aproape inaudibile. Terminația „k” sună ca „b” în limba engleză „mare”, terminația „t” sună ca „d” (să spuneți „nu!”, „t” din „nu” se pronunță ca „ d' urmând-o). Iar finalul „p” sună mai mult ca un „b”.
Sunetele inițiale –tpk- și th-ph-kh. În thailandeză există o distincție importantă între un -tpk- aspirat (de obicei scris ca -th-ph-kh-resp.) și -tpk- neaspirat, diferență care nu este foarte comună în olandeză și engleză. Pune o mână sau o brichetă aprinsă peste gură și spune t, p și k. Cu greu simțiți nicio scăpare de aer și flacăra ar trebui să rămână arzând. Spune a th, ph și kh și vei simți o suflare de aer și flacăra se va stinge. Și aici, deși mai puțin decât pentru tonuri, dacă nu poți face această distincție, ești greu de înțeles. Când începi să practici asta cu familia în preajmă, distracția este de nedescris, îți garantez. În scrierea thailandeză (omit câteva caractere (foarte) rare):
neaspirat: -t-: ต ; -p-: ป ; -k-: g
aspirat: -a-: ท ธ ถ -ph-: พ ผ ภ -kh-: C ฆ ข
Exemple de cuvinte:
ตา ochi 'taa'; ท่า 'thâa (d) port, debarcader ตี 'cravată:' a lovi'; la'thîe: loc, spațiu, la, în
ป่าpădure 'páa'; ผ้า haina phaa ปู„poe:” crab sau Yingluck; ผู้ 'phôe:' persoană
เก้า 'kâaw nouă; ข้าว 'orez khaaw กา cioara 'kaa' ('kaa,kaa'); ฆ่า „khaa” a ucide, a ucide
Trebuie să exersezi toate astea des, săptămâni întregi, până când merg impecabil. Apoi mergi mai departe. Aceasta este baza unei pronunții bune. Când ai terminat, această propoziție nu ar trebui să mai fie o problemă:
ไม้ Noua ไม่ ไหม้ ( ไ en ใ este „ai” sau „ai”; ม este sunetul 'm') sau 'Máai mài mâi mâi ', resp. lemnul nou nu arde), „Lemnul nou nu arde”.
Dacă vrei să aprinzi un cuptor cu o nouă bucată de lemn, care bineînțeles nu reușește, și dai din cap și îi spui iubitei tale propoziția, iar ea dă din cap râzând, atunci ai trecut.
Mulțumesc Tino, pentru articolul de mai sus. Într-adevăr, cartea pe care ai menționat-o, în traducerea lui Ronald Schütte, este o bază foarte bună pentru învățarea limbii. Acum că am niște cunoștințe de bază, simt și nevoia unui profesor cu care să lucreze la limbă. Inițial am crezut că pot ignora citirea/scrisul, dar am ajuns și să realizez că la un moment dat va fi necesar să dezvolt cunoștințele, așa cum scrieți și dumneavoastră.
În afară de aceste tonuri, cred că nivelul de dificultate al limbii nu este de fapt prea rău. După părerea mea, structura/gramatica este mult mai simplă decât cea a limbilor olandeză, engleză sau franceză și germană. Bănuiesc că este mult mai dificil pentru un thailandez să învețe limba engleză decât pentru un olandez să învețe thailandeză.
Îmi pare rău, dar thailandeza este o limbă foarte dificilă pentru mine. Când vorbesc, nici măcar nu aud diferența de tonuri, cu atât mai puțin să le pot pronunța. Locuiesc aici de 12 ani și înțeleg deja multe din ceea ce spun ei, iar oamenii thailandezi care mă cunosc îmi înțeleg și farful. Din fericire, în satul socrilor mei vorbesc khmer. Este mult mai ușor de învățat și modul lor de a vorbi este foarte asemănător cu dialectul meu flamand. Și, apropo, dacă vorbești despre un anumit subiect și folosești un ton greșit în thailandeză, ei te vor înțelege. Dacă vor oricum. Cel puțin asta este experiența mea.
Carl, nu ești singur. Petrec mult timp în Uttaradit 8 luni Thailanda. Din care 5 luni Uttaradit, 2 luni Jomtien și 1 lună de călătorie. Am o mică interdicție sau un loc de muncă (de belanda) și am o pronunție ca un laoțian. Cuvintele de aici înseamnă adesea ceva complet diferit față de Bangkok.
La fel ca germană în comparație cu olandeză
Un pic cam la vârsta aceea. Prea bătrân pentru a învăța o altă limbă străină. Articolul de mai jos (și există mai multe) combate acest lucru. Ei spun asta:
Poți deveni un vorbitor perfect fluent al unei limbi străine la orice vârstă, iar micile imperfecțiuni ale gramaticii sau ale accentului adaugă adesea farmecului.
https://theconversation.com/youre-never-too-old-to-become-fluent-in-a-foreign-language-96293
Bună dimineața, dragi cunoscători din Thailanda.
Sper să reușesc într-o zi să scriu un articol despre limba thailandeză în care să nu greșesc. Știu, dar am făcut o greșeală scriind-o. Deci aici:
ป่า'páa' bos. Aici se scrie cu un ton înalt, dar ar trebui să fie un ton scăzut, deci pàa. Greșeală de tipar 🙂
Mă duc la profesoara Thai timp de 2 ore în fiecare săptămână de aproape 4 ani. În ultimul an am început să scriem, ceea ce face mai distractiv să înțelegem cât de jalnic este limbajul. Citind pe stradă, și magazinul de produse alimentare începe încet-încet… mereu plin de surprize. Ceea ce este cel mai izbitor este că atunci când vorbesc thailandeză, thailandezul în sine este surprins că farangul vorbește perfect thailandeză. Încerc să folosesc tonația foarte clar și cât mai bine posibil.
Dar uneori lucrurile merg prost... Eu vorbesc prea „gata”. Declarațiile clare R nu sunt comune pentru mulți și, de asemenea, trebuie să mă înclin la declarația L.
La început, soția mea a fost total împotriva mea să învăț thailandeză, motivul nu a fost doar că mi-ar fi mai ușor să mă conectez cu alte femei (ceea ce fac), ci și că farangul este văzut de familie ca o persoană mai rea... khon mai dee. Doar pentru că atunci încep să înțeleg și să învăț obiceiurile și stilurile de viață thailandeze... fluturi, kiks. Mea noi etc.
stiu prea multe. Farang roo make.
Dar comunicarea trebuie exersată și funcționează cel mai bine cu o halbă și în companie bună!
Pe lângă tonuri, clasificatorii și ierarhia sunt probabil cele mai dificile pentru olandezi.
Rob, acea pronunție clară a R se aude într-adevăr foarte mult în Bangkok (Tailanda Centrală), dar în Isaan oamenii au multe probleme cu ea, pentru că dialectul regional și cred că nici laotiana nu au un sunet R.
Familia mea thailandeză apreciază foarte mult că știu bine limba thailandeză. De asemenea, nu înțeleg că ești / devii un farang mai dee, dar să știi că thailandezilor le place să bârfească între ei și apoi să fie stânjeniți dacă arăți dintr-o dată că ai înțeles totul.
Dragostea mea a venit de la Khon Kaen și ar putea face un RRRR frumos. Întotdeauna am avut probleme cu un R drăguț. Deseori mă tachinau spunând, de exemplu, „RRRRRob”. Și a fost mai mult decât fericită că am vorbit măcar câteva cuvinte de thailandeză (și în cele din urmă avea să învețe limba cu ea odată ce va termina olandeză NT2, nivel B1). Cel puțin atunci ar putea vorbi despre ce simțea sau despre ceea ce vedea în limba ei. Din când în când îmi vorbea thailandeză fără să se gândească, din fericire am reușit să extrag câteva cuvinte cheie, astfel încât să înțeleg că ea a spus, de exemplu, că e nebună după mine, <3
Am stat mereu cu un grup de femei. S-au adresat unul altuia ca ie Nok si ie Noi. Așa că am făcut și asta. Era o tăcere de moarte, toată lumea se uita la mine. Am întrebat „ce este?” „Tu ai spus Nok, asta nu e frumos, ai Tino!” „Dar o faci și tu”, am protestat. „Putem face asta, dar un farang absolut nu poate!” a fost răspunsul.
Când treci pe lângă o școală din nord, îl vei auzi pe profesor spunând rrroongrrriean, iar elevii repetă loongliean. Foarte necivilizat.
Chaawna pai naa thum ngaan nai naa Tino?
Propoziție ciudată
Aș spune Chaawna pai thum ngaan tii thung naa.
Ar trebui să pronunț „thum ngaan” aici ca „tham ngaan”?
Această scriere fonetică mi se pare a fi un amestec de pronunție engleză și pronunție olandeză...
Poate fi corect Daniel, fonetica mea thailandeză nu este bună 555
Ciudată frază, într-adevăr. Dar a trebuit să vin cu ceva doar cu tonuri medii. Vă puteți gândi la o propoziție de 8-10 silabe cu doar tonuri în scădere? Și poate la fel și pentru celelalte note?
Din păcate, nu te pot ajuta cu asta. Am învățat thailandeză ca thailandez și nu mă interesează deloc să arăt.
5555
Atunci ești un adevărat thailandez. În primele etape ale procesului meu de învățare, când am întrebat un thailandez „ce ton(e) are acel cuvânt?” au rămas fără cuvinte sau se uitau la mine de parcă mi-aș fi pierdut mințile. Nu profesorul, desigur, putea să spună.
Pentru entuziaști, iată denumirile thailandeze pentru tonuri:
Middle sǐejang sǎaman
Sǐejang scăzut èek
Coborând sǐejang thoo
High sǐejang trie:
Rising sǐejang tjàttàwaa
Aceste ultime patru cuvinte sunt numerele 1, 2, 3, 4 în sanscrită. Sunt de recunoscut „thoo”, „twee” sau „două” englezesc și trie: propriul nostru „trei”. Sǎaman înseamnă „egal, simplu, plat”. Acum există un partid politic „sǎaman”, partidul pentru „bărbatul/femeia obișnuită”.
Cartea menționată este o gramatică prost tradusă de nelingvistul Schütte, un fel de lucrare de referință dar cu siguranță nu un manual.
Apropo, pentru vorbitorii de olandeză există limbi destul de ușoare (cum ar fi indonezia) și unele dificile (cum ar fi thailandeza și chineza). Vorbesc din experiență în zece limbi.
Este înșelător să afirmăm altfel, chiar dacă se face cu cea mai bună intenție didactică.
Predau limba thailandeză de 20 de ani, inclusiv persoanelor în vârstă (peste 55 de ani). experiența mea este că absorb foarte slab materialul de exercițiu. De asemenea, încep imediat să citesc și să scriu. studentul mediu poate citi după 3 luni. Cu stima, f. teijsse….
dai limba thailandeza in Olanda daca da unde in Olanda - ma intereseaza.
După cinci ani de studiu intensiv, aproape zilnic, în limba thailandeză, nu pot spune că învățarea thailandeză corectă este o simplă. Dimpotrivă!
Deși limba nu are cazuri, există acele 5 tonuri care o fac foarte dificilă.
Un cuvânt cu aceeași pronunție poate avea multe semnificații diferite. Luați de exemplu phan (mid). Când plătiți la casa de marcat înseamnă o mie. Dacă ești la piață și te întrebi despre pomelo, înseamnă „tipul” de pomelo. Dacă vă aflați în camera de urgență a spitalului, este vorba despre un „bandaj”. Dar asta nu este nimic în comparație cu cuvinte precum naa (cădere) cu cel puțin 6 sensuri relevante. Și pot da zeci de exemple.
Și în sfârșit există scenariul în care toate cuvintele sunt scrise împreună.
Parerea mea: Thai este mai dificil decat franceza, germana si engleza si se afla la nivelul “puzzle-urilor” latinei, greaca si ebraica, araba.
Credeam că toți cei care locuiesc (semi) permanent în Thailanda aveau obligația să învețe limba națională oarecum corect. Mă îndepărtez de acea părere: limbajul este prea greu pentru a o întreba pe aia tuturor.
Continui doar pentru că îmi place. Dar o adiere?
Mulțumesc foarte mult!
Khòb khoen máak atjaan Tino.
Toate începuturile sunt dificile, iar acele tonuri diferite sunt puțin înfricoșătoare la început, cum ar trebui să înveți să recunoști toate acestea? Dar exersând cu cuvinte scurte de 2-3 sunete pentru a învăța să recunoașteți diferitele tonuri și apoi să învățați un vocabular de bază în propoziții scurte și apoi alfabetul, ar trebui să fie realizabil. Practic, toată lumea ar trebui să poată învăța o limbă, deși este de ajutor dacă auzi limba din jurul tău în fiecare zi. Copiii învață, de asemenea, un vocabular de bază de cuvinte și propoziții libere.
Iată o lecție de limba thailandeză în care se predă foarte conștient sunete calm, accentuate și cu gesturi fără traduceri sau explicații în altă limbă:
https://www.youtube.com/watch?v=oIqIrEG6_y0
În combinație cu construirea vocabularului, cartea lui Ronald Schütte este excelentă pentru a învăța gramatica. Împreună cu dicționarele de Moergestel și limba thailandeză.
Și dacă familia sau partenerul tău consideră că este ciudat sau nedorit că vrei să înveți limba celeilalte jumătăți... atunci semnalul de alarmă ar suna pentru mine. Sau există și olandezi aici care locuiesc mai mult timp în Țările de Jos perioadă de timp cu un partener thailandez și acesta. Credeți că este inutil sau de nedorit ca el sau ea să stăpânească măcar elementele de bază ale limbii olandeze? Este periculos dacă persoana iubită poate funcționa (semi) independent în noua țară de reședință. 555
Am început în sfârșit să învăț limba thailandeză acum 2 luni, unde o îndrumare bună este foarte importantă. Planul a fost întotdeauna ca dragostea mea târzie să fi stăpânit prima olandeză și, de îndată ce toate chestiile de integrare se terminau, începem să lucrăm la Thai-ul meu și apoi la Isan. Ea a fost de acord din toată inima că este important pentru amândoi să vorbim limba celuilalt pentru a comunica cu prietenii, familia și alții.
Dragă Tino, bună încercare de a-i determina pe toți acei farang (olandezi) să studieze pentru a învăța limba thailandeză. Nu sunt deloc prost, la momentul respectiv am obtinut diploma HBS-A cu laude, cu 10 la franceza, un 9 la engleza si un 8 la germana. Asta a fost în 1967.
Eu însumi am petrecut mai mult de doi ani învățând thailandeză. Cumpărasem ceea ce cred că este un curs bun de auto-studiu prin NHA. Un curs foarte solid, cu mult ajutor la pronunție (este inclus un media player, cu toate cuvintele și lecțiile de pronunție thailandeză). În fiecare zi am petrecut mai mult de 4 ore la lecții. nu am reusit. Aș putea să scriu și să citesc în thailandeză, deși foarte încet.
M-am oprit acum pentru că nu am găsit niciun progres real, nici nu am putut urmări știrile thailandeze. Handicap suplimentar: locuiesc în Udon și nu se vorbește thailandeză din Bangkok (ei o înțeleg), dar majoritatea thailandezilor vorbesc laoțiană.
Și am decis să-mi petrec viața rămasă cu alte lucruri decât limba thailandeză.
Aparent prea greu pentru mine.
Dar apreciez încercarea ta de a-l convinge pe Farang că nu este chiar atât de dificil.
Cu respect,
Leu
Experiența mea cu învățarea thailandeză este că este o limbă dificil de învățat. Dacă limba thailandeză ar fi scrisă în ABC, mai mulți farang ar putea învăța limba mai ușor. Logica din ortografie este, de asemenea, greu de stăpânit. Ulterior, thailandezii folosesc două versiuni ale scenariului lor, una clasică, originală și una modernă, care din nou necesită un studiu separat.
Tonurile sunt dificile pentru toată lumea și uneori nu mai bine spus, adesea greu de stăpânit.
Dar pentru a putea vorbi puțin limba, este necesar un vocabular. Un pic de conversație de bază necesită în curând stăpânirea a cel puțin 1000 de cuvinte și gramatica de bază pentru a o aduce în lumina reflectoarelor. Aceasta este o piatră de poticnire majoră pentru mulți, deoarece cuvintele thailandeze ne sunt complet străine. Trebuie să le lupți, ca să spunem așa, să le incluzi în vocabularul tău thailandez. Așa că fă propoziții Tino, cu 4 sau 6 cuvinte chiar ai nevoie de ceva timp pentru asta.
Acum, pentru vârsta la care poți învăța o limbă, aveam deja șaizeci de ani când am început cu limba thailandeză.
Aveam avantajul că am absolvit mai târziu în viață și, prin urmare, eram obișnuit să studiez.
Cu toate acestea, majoritatea olandezilor pe care i-am întâlnit aici, în Thailanda, au lucrat într-o profesie executivă în timpul vieții lor profesionale. Mici independenți, montaj, vânzări etc.
Conceptele verb, substantiv nw. adjectivul etc. sunt cu mult în urma lor.
În plus, instruirea prin internet este în principal în limba engleză. Deci un dublu handicap pentru majoritatea. Înțeleg pe deplin că expatului mediu, pensionado, nu-i mai pasă de această afirmație și își caută propriile modalități de a se salva din punct de vedere lingvistic aici, în Thailanda.
Concluzie: limba thailandeză pare a fi o fortăreață greu de cucerit pentru mulți. Termenii dificil sau ușor sunt puternic personali, depind puternic de istoria lor personală.
Am cărțile lui Paiboon + CD-uri. Inițial am copiat CD-urile și am înlocuit traducerea în engleză cu traducerea olandeză pe care am înregistrat-o. Adesea revăzut pe playerul meu mp3 pe parcurs. Așa am învățat vocabularul.
Verdictul... asta e altă poveste. S-ar putea să spun cuvintele cu tonul potrivit... dar asta nu este suficient. Mai ales tonul înalt pe care l-aș pronunța greșit conform soției mele thailandeze...
Am folosit scrierea fonetică, dar acum chiar învăț să citesc thailandeză. Pentru a ajuta, folosesc aceeași metodă ca și pentru studenții adevărați thailandezi: cuvintele împărțite în silabe. Asta merge bine acum. Am cumpărat recent o carte/manual de lectură thailandeză pentru elevii de clasa a IV-a din Anvers. Deci chiar recomandat. Cred că voi cumpăra mai multe din acele cărți din Thailanda...
Nu voi vorbi despre scris o vreme... încă nu sunt pregătit pentru asta...
Mult succes tuturor celor care vor să depună efort 😉
Îndrăznesc să mă descriu ca fiind un mic dar pentru limbi străine. Vorbiți fluent spaniolă, franceză, germană, engleză și portugheză.
Am renunțat la Thai. Este un limbaj tonal și aproape că trebuie să te naști cu el. Oamenii care sunt foarte înclinați muzical le-ar fi mai ușor.
Aveam 60 de ani când l-am început și cred că e prea târziu. Mi-am muşcat dinţii de el la propriu şi la figurat. În orice caz, contactele din Bangkok sunt rapid schimbate în engleză.
Între timp, soția mea a învățat olandeză și a început să învețe engleza și mai bine și totul s-a dovedit a funcționa mai bine când vorbeam thailandeză.
Cu timpul liber, am început să-mi perfecționez engleza și mai bine.
În orice caz, vârsta de a învăța o limbă joacă un rol major, oricum s-ar putea răsuci sau întoarce-o. Un copil învață un număr la 2 ani.
Ar putea fi învățat pentru unii oameni. Dar sfătuiesc pe oricine este puțin mai în vârstă să uite de acele note. Pentru că pentru mulți oameni acest lucru nu este posibil. Vorbesc thailandeză destul de bine după 19 ani.
Dar nu pot obține acele tonuri. Urechile mele nu sunt suficient de bune pentru asta. Și am deja atât de mulți oameni,
frustrat văd părăsind din cauza tonurilor. Luați cuvântul kaaw. Poate fi orez, alb, genunchi, nouă, intră, vechi, știri, mâzgălire și așa mai departe. Când am avut curs, credeam că știu. Dar la o jumătate de oră după curs l-am pierdut din nou. Și așa am văzut mulți oameni renunțând.
Și să fim sinceri câți farangi știi care vorbesc bine limba.Deci stăpânește și tonurile.
Știu 2. Și știu o mulțime de farangi în Chiangmai
Chiar am impresia regretabilă că thailandezilor le este greu să se facă înțeleși chiar și între ei. Mi se pare că thailandezii se înțeleg adesea greșit. Cred că are ceva de-a face cu acele tonuri.
Citat:
„Un copil învață un număr la 2 ani”.
Serios, omule. La acea vârstă, un copil știe mai puțin de 500 de cuvinte, are încă o pronunție relativ slabă și face multe greșeli gramaticale. Abia la vârsta de 8 ani utilizarea limbajului este practic impecabilă. O persoană olandeză în vârstă de 70 de ani care studiază în medie 1 oră pe zi și, de asemenea, vorbește mult cu mediul său thailandez imediat va fi, după 8 ani, aproape la același nivel ca un copil de 8 ani din Țările de Jos. . Probabil cu o pronunție mai proastă.
Din experiența mea, dificultatea de a învăța thailandeză stă la început. Faptul că thailandeza este o limbă complet diferită de aproape orice limbă occidentală o face o piatră de poticnire majoră. Când iei o carte de învățare pentru copii germană, franceză, spaniolă sau engleză, poți ridica rapid cuvintele „maimuță, nucă, mies”. În thailandeză, aceasta este o piatră de poticnire.
De asemenea, am observat că cea mai bună metodă de învățare diferă foarte mult de la persoană la persoană. Unul preferă să învețe dintr-o carte și apoi să o încerce imediat în practică (dacă există ocazia), celălalt învață cel mai bine 1-la-1 cu un profesor adevărat, iar celălalt poate învăța foarte bine din cărți audio. Eu însumi aparțin unei combinații a ultimelor două grupuri.
Nu aș spune că sunt timid, dar îmi este greu să vorbesc o limbă străină în public dacă nu sunt măcar puțin încrezător în ceea ce spun. Mai ales în Thailanda, unde nu poți doar să te faci de rușine, ci și pe alții. Am început cu un curs audio de la Pimsleur. Fiecare lecție am ascultat de mai multe ori și am repetat toate propozițiile / cuvintele și le-am înregistrat cu un reportofon sau laptop. Îmi compar pronunția cu pronunția lecției audio și am continuat doar când am fost mulțumit de pronunția mea și am înțeles ce spuneam. Trebuie spus că a te auzi vorbind thailandeză cu exemple (audio) adecvate poate fi cu adevărat amuzant. Cu toate acestea, funcționează foarte bine.
Toate acestea au mers destul de bine și fără probleme, dar dezavantajul major al unei cărți audio este faptul că, deși oferă o bază solidă și vă oferă un vocabular rezonabil, nu este interactivă. Poate fi comparat cu învățarea matematicii; poți memora o problemă complet, dar dacă nu înțelegi cum funcționează și numerele se schimbă brusc, în timp ce suma rămâne aceeași, nu vei ajunge la răspunsul corect.
Când am dat peste acest perete, am luat în mână un profesor. Pronunția mea a fost rezonabilă, iar vocabularul meu suficient de bun pentru conversații simple „de vacanță”, cum ar fi cumpărături, comandă de mâncare, la bar și simple discuții (acesta a fost, de altfel, primul meu obiectiv). Abia când am început să lucrez la limba cu un profesor, am început să înțeleg cu adevărat cum funcționează. Era doar ~3 ore pe săptămână, dar a fost foarte distractiv. De asemenea, m-am bucurat foarte mult că pusesem deja eu o bază.
Încă vorbesc departe de a fi o thailandeză perfectă și probabil că nu o voi face niciodată. Există încă multe situații în care mă întorc la „Tinglish” (engleză, dar cu structura de gramatică/propoziție thailandeză). Dar este încă distractiv de făcut. Și fețele prietenilor mei thailandezi și ale oamenilor pe care îi întâlnesc când încep brusc să vorbesc thailandeză fac efortul mai mult decât merită. 🙂
Probabil nici eu nu voi putea învăța niciodată. Dar, în mod regulat, cuvintele noi te vor duce mult mai departe. Chiar dacă este doar să întreb ceva într-un magazin... Este apreciat.
Mulțumesc foarte mult pentru această lecție de limbă Tino.
Încerc să învăț limba oarecum prin auto-studiu. De la început am lucrat simultan la vocabular, pronunție, citit și într-o măsură mai mică scris. Când aud un cuvânt vreau să știu și cum se scrie, pentru că mulți oameni pronunță prost.
Învățarea tonului corect este, de asemenea, o piatră de poticnire pentru mine.
La început am învățat că: ๐ = o = mediu, ๐่ = ò = scăzut, ๐้ = ô = scădere, ๐๊ = ó = ridicat, ๐๋ = ǒ = în creștere.
In orice caz…. Am aflat curând că înălțimea unui semn de ton nu este aplicată în mod consecvent. De asemenea, în lecția ta de mai sus, am întâlnit multe cazuri în care un semn de ton poate avea sunete diferite. Nu am reușit să descopăr niciun sistem în el până acum (dacă există unul).
Poate îmi puteți explica de ce un anumit semn de ton nu are o pronunție clară și dacă există o regulă lingvistică pentru schimbarea sunetului unui anumit semn de ton.
Pentru a ilustra problema, mi-am luat libertatea de a extrage din textul lecției dvs. de limbă, presupunând că ați scris cea mai mare parte corect. Am plasat semne de exclamare înaintea afirmației care se abate de la semnul de ton:
! นั้น (นี้) อะไร 'Nán (níe:) arai' 'Ce este aia (acesta)?' [Care este diferența dintre „นั่น” și „นั้น”?]: Iată semnele de ton resp. descendent (๐้), (descrescător (๐้)) și mijloc (๐), dar este pronunția resp. înalt (๐๊), (înalt (๐๊)) și mijlociu (๐).
! นั่น เรียก ว่า อะไร 'Nán rîeak wâa arai' 'Cum se numește?': Iată semnele de ton resp. scăzut (๐่), mijloc (๐), scăzut (๐่) și mijloc (๐), dar este pronunția resp. înalt (๐๊), în cădere (๐้), în cădere (๐้) și mijloc (๐).
! พูด (ถาม) นี้ แบบ ใหน 'Phôe:t (thǎam) níe baep nǎi' 'Cum spui (întrebi) asta?': Iată semnele de ton resp. mijloc (๐), (mijloc (๐)), cădere (๐้), mijloc (๐) și mijloc (๐), dar este pronunția resp. în cădere (๐้), (în ridicare (๐๋)), înalt (๐๊), mijloc (๐) și în creștere (๐๋).
ข้าว „khâaw” „orez”: Semnul de ton este în scădere (๐้) și pronunția este, de asemenea, în scădere (๐้).
! ขาว „khǎaw” „alb”: semnul de ton este mijlociu (๐), dar pronunția este ascendentă (๐๋).
ข่าว 'khàaw' '(știrile)': semnul de ton este scăzut (๐่) și pronunția este, de asemenea, scăzută (๐่).
เสี้อ 'sûua' 'îmbrăcăminte, cămașă': Semnul de ton scade (๐้) și pronunția este, de asemenea, în scădere (๐้).
! เสีอ 'sǔua' 'tigru': Semnul de ton este mijlociu (๐), dar pronunția este ascendentă (๐๋).
เสี่อ 'sùua' 'matje' (pe care să mănânci): semnul de ton este scăzut (๐่) și pronunția este, de asemenea, scăzută (๐่).
! ฟ้า „fáa” „aer”: semnul de ton scade (๐้), dar pronunția este înaltă (๐๊).
ตา „taa”, „ochi, bunicul (partea mamei)”: semnul de ton este mijlociu (๐), iar pronunția este, de asemenea, mijloc (๐).
! ม้า 'máa' 'cal': Semnul de ton scade (๐้), dar pronunția este înaltă (๐๊).
! ช้า „cháa” „încet”: semnul de ton scade (๐้), dar pronunția este înaltă (๐๊).
! ฟ้า „fáa” „aer”: semnul de ton scade (๐้), dar pronunția este înaltă (๐๊).
! ค้า „kháa” „a cumpăra și a vinde”: semnul de ton scade (๐้), dar pronunția este înaltă (๐๊).
ห้า 'hâa' 'cinci (555 este râs)': Semnul de ton scade (๐้) și pronunția este, de asemenea, în scădere (๐้).
! ล่า 'lâa' 'a vâna': semnul de ton este scăzut (๐่), dar pronunția este în scădere (๐้).
ป้า 'pâa' 'mătușă mai în vârstă': Semnul de ton scade (๐้) și pronunția este, de asemenea, în scădere (๐้).
บ้า 'bâa' 'nebun': Semnul de ton scade (๐้), iar pronunția scade și ea (๐้).
ผ้า „phâa” „îmbrăcăminte”: Semnul de ton scade (๐้) și pronunția este, de asemenea, în scădere (๐้).
! หมา'mǎa' „câine”: semnul de ton este mijlociu (๐), dar pronunția este ascendentă (๐๋).
! หนา 'nǎa' 'gros (de obiecte)': Semnul de ton este mijlociu (๐), dar pronunția este ascendentă (๐๋).
! หา „hǎa” „a căuta pe cineva”: semnul de ton este mijlociu (๐), dar pronunția este ascendentă (๐๋).
! ฝา „fǎa” „capac, clapă”: semnul de ton este mijlociu (๐), dar pronunția este ascendentă (๐๋).
! ม้า มา ช้า 'máa maa cháa' 'Calul vine încet.': Semnele de ton sunt resp. cădere (๐้), mijloc (๐) și cădere (๐้), dar pronunția este resp. înalt (๐๊), mijloc (๐) și înalt (๐๊).
! ตา ล่า หมา 'taa lâa mǎa' 'Bunicul vânează câini.': Semnele de ton sunt resp. mijloc (๐), scăzut (๐่) și mijloc (๐), dar pronunția este resp. mijloc (๐), în cădere (๐้) și în creștere (๐๋).
! หมา หา ม้า 'mǎa hǎa máa' 'Câinele caută calul.': Semnele de ton sunt resp. mijloc (๐), mijloc (๐) și cădere (๐้), dar pronunția este resp. în creștere (๐๋), în creștere (๐๋) și înalt (๐๊).
! ตา บ้า มา ช้า 'taa bâa maa cháa' 'Bunicul nebun vine încet.': Semnele de ton sunt resp. mijloc (๐), cădere (๐้), mijloc (๐) și cădere (๐้), dar pronunția este resp. mijloc (๐), descendent (๐้), mijloc (๐) și înalt (๐๊).
! ยาย หา ป้า 'jaai hǎa pâa' 'Bunica caută mătușă.': Semnele de ton sunt resp. mijloc (๐), mijloc (๐) și cădere (๐้), dar pronunția este resp. mijloc (๐), în creștere (๐๋) și în coborâre (๐้).
! คุณขาย ตั๋ว ไหม ครับ 'Khoen khǎai tǒea mái khráp' 'Vindeți bilete?': semnele de ton sunt resp. mijloc (๐), mijloc (๐), în creștere (๐๋), mijloc (๐) și mijloc (๐), dar pronunția este resp. mijloc (๐), în creștere (๐๋), în creștere (๐๋), înalt (๐๊) și înalt (๐๊).
! น้ำ „náam” „apă”: semn de ton descendent (๐้), pronunție înaltă (๐๊).
นำ „a luat” „conducă, precedă”: Semn de ton mijloc (๐), pronunție mijloc (๐).
โต๊ะ 'tó' 'tabel': semn de ton ridicat (๐๊), pronunție ridicată (๐๊).
โต „prea” „mare”: semn de ton mijlociu (๐), pronunție mijloc (๐).
ติ „lega” (scurt) „a critica, a certa”: semn de ton mijloc (๐), pronunție mijloc (๐).
ตี „cravată:” (lung) „a lovi”: semn de ton mijloc (๐), pronunție mijloc (๐).
! พุทธ „phóet” (scurt) „Buddha”: semn de ton mijlociu (๐), pronunție înaltă (๐๊).
! พูด „phôe:t” (lang) „vorbire”: semn de ton mijloc (๐), pronunție descendentă (๐้).
ตา „taa” „ochi”: semn de ton mijloc (๐), pronunție mijloc (๐).
! ท่า 'thâa (d)' 'port, dig': semn de ton scăzut (๐่), pronunție descendentă (๐้).
ตี „lega:” „a lovi”: semn de ton mijloc (๐), pronunție mijloc (๐).
! ที่ 'thîe:' 'loc, spațiu, te, în': semn de ton scăzut (๐่), pronunție descendentă (๐้).
ป่า „pàa” „pădure”: semn de ton scăzut (๐่), pronunție scăzută (๐่).
ผ้า 'phâa' 'îmbrăcăminte': Semn de ton care cade (๐้), pronunția căde (๐้).
ปู „poe:” „crab sau Yingluck”: semn de ton mijloc (๐), pronunție mijloc (๐).
ผู้ 'phôe:' 'persoană': Semn de ton care cade (๐้), pronunția căde (๐้).
เก้า 'kâaw' 'nouă': Semn de ton în scădere (๐้), pronunția în scădere (๐้).
ข้าว 'khâaw' 'orez': Semn de ton în scădere (๐้), pronunție în scădere (๐้).
กา „kaa” „crow” („kaa,kaa”): semn de ton mediu (๐), pronunție mijlocie (๐).
! ฆ่า 'khâa' 'a ucide, ucide': Semn de ton scăzut (๐่), pronunția scade (๐้).
! ไม้ ใหม่ ไม่ ไหม้ 'Máai mài mâi mâi '(respectiv. lemn nou nu arde) 'Lemn nou nu arde': semnele de ton sunt resp. căderea (๐้), scăzută (๐่), scăzută (๐่) și căderea (๐้), pronunția este resp. mare (๐๊), scăzut (๐่), cădere (๐้) și cădere (๐้).
Această diferență de tonuri are de-a face cu clasa unei litere. O altă clasă, o altă influență a unui semn de ton asupra tonului. Pare să fi fost diferit într-un trecut îndepărtat, apoi un semn de ton indică întotdeauna același ton.
Pentru clasele de litere, vezi paginile exemple ale lui Ronald din partea de jos a acestei pagini web: http://www.slapsystems.nl/Boek-De-Thaise-Taal/voorbeeld-pagina-s/
Citat:
„La început am învățat că: ๐ = o = mediu, ๐่ = ò = scăzut, ๐้ = ô = scădere, ๐๊ = ó = ridicat, ๐๋ = ǒ = în creștere."
Dragă Theo,
Vă doresc succes la studii.
Ridicați una dintre cele mai dificile și dificile probleme în relația dintre ortografie și pronunție. Asta nu este unic pentru thailandeză, ține cont. Olandeză are și asta, dar nu ne mai dăm seama. Sunetul tăcut –e- poate fi scris în 5 moduri în olandeză: –e- (de); -ee- (o (casă)); -ij- (delicios); -i- (frumos) și –u- (Tinus). Dar apoi thailandez.
Cu câteva secole în urmă, semnele de ton indicau întotdeauna același ton, așa cum presupuneți mai sus. Nu mai, iar asta explică problema pe care ai menționat-o mai sus. Ce semn de ton reprezintă ce ton depinde de tipul de consoană pe care se află semnul de ton. Prin urmare, același semn de ton poate arăta tonuri diferite.
Există trei clase de consoane în thailandeză: clasa înaltă (de exemplu, ขสถ), clasa de mijloc (de exemplu, กตด) și clasa joasă, majoritatea (de exemplu, งลท). Pentru o listă completă, va trebui să accesați cărțile. Majoritatea învață numărul mai mic de consoane de clasă înaltă și mijlocie, restul sunt multe consoane de clasă joasă.
Două semne de ton îmi apar doar ca consoane din clasa de mijloc: อ๊ de máai trie și indică un ton înalt, de exemplu ก๊อก kóhk robinet de apă. อ๋ máai tjàttàwaa oferă un ton în creștere, de exemplu, cardului ตั๋ว tǒea.
Apoi อ่ máai èek. Acest lucru dă un ton descendent pentru consoanele de clasă inferioară, de exemplu ย่า jâa oma (partea tatălui), dar pentru consoanele de clasa superioară și mijlocie un ton scăzut, de exemplu ไข่ khài een ei.
În cele din urmă, อ้ máai thoo. Acest lucru dă un ton înalt consoanelor din clasa inferioară, de exemplu ม้า máa horse, iar consoanelor din clasa superioară și mijlocie un ton descendent, de exemplu ข้าว khâaw rice.
Deci, aceste ultime două semne de ton indică tonuri diferite în cele trei tipuri diferite de consoane.
După cum a remarcat râzând profesorul meu, noi, thailandezii, am îngreunat scrisul, încât nu o poți stăpâni niciodată. Este treaba ta să demonstrezi contrariul.
Un truc simplu pentru a determina tonul:
amintiți-vă 3 consoane (A) și numerele semnelor de ton (B).
A: 3 consoane, câte una din fiecare grup de tonuri:
hŏoh hìip (grup de tonuri înalte în creștere-jos/consoane înalte)
dooh dèk (grup de tonuri medii egale sau mijlocii-jos / consoane)
hooh nók hûuk (grup de tonuri joase egal sau mediu-înalt-descrescător)
Litera (hŏoh, dooh, hooh) corespunde silabei vie (nu se termină cu o vocală scurtă sau sunetul k,p,t; cuvântul legat de acea consoană (hìip, dèk, nók hûuk) corespunde cu silaba vie Cu consoana cu ton scăzut, se face o distincție între silabă scurtă și silabă lungă.
B: numerele celor 4 semne de ton:
1 = scăzut
2 = descendent
3 = ridicat
4 = în creștere
3 și 4 apar numai în combinație cu consoanele grupului de tonuri medii și determină astfel pronunția silabei.
Dacă nu este prezent niciun semn de ton, atunci se aplică regula A, în caz contrar se aplică regula B.
Regula B: Dacă consoana aparține grupului de tonuri înalte sau grupului de tonuri medii, tonul corespunde semnului de ton. Dacă consoana aparține grupului de tonuri joase, atunci trebuie să adăugați 1, astfel încât semnul de ton scăzut devine ton de cădere și semnul de ton de cădere devine ton înalt.
În plus, trebuie să vă amintiți doar consoanele grupului de tonuri înalte și cele ale grupului de tonuri medii. Ceilalți aparțin apoi grupului de tonuri joase.
Poate fi atât de simplu. Noroc!
Rectificare:
cuvântul atașat acelei consoane (hìip, dèk, nók hûuk) corespunde silabei MORT.
Mulțumesc pentru explicație Rob V., Tino Kuis și Daniël M..
Auzisem vag de cursuri de litere, dar nu știam ce să fac cu ele.
După explicația ta și puțin studiu, am parcurs din nou exemplele în clasă. Cu cunoștințele tocmai dobândite, cred că tonurile din următoarele exemple din lecție ar trebui îmbunătățite după cum urmează. (Sper că caracterele speciale sunt afișate corect.):
นั้น เรียก ว่า อะไร 'Nán rîeak wâa arai' 'Cum se numește?': น้=clasa joasă+descrescătoare =>=clasa joasă(ó),+รlow=clasa mijlocie(o),+รlow=clasa mijlocie = > descendent(ô), อ=clasa de mijloc => mijloc (o). Deci 'Nán rieak wâa arai'
พูด (ถาม) นี้ แบบ ใหน 'Phôe:t (thǎam) níe baep nǎi' 'Cum spui (întrebi) asta?': พ=high (clasa medie =>(ogh), clasa inferioara ( ǒ)), น้=clasa joasă+în scădere => mare(ó), บ=clasa de mijloc => mijloc (o), ห=clasa înaltă => în creștere (ǒ). Deci, „Phoe:t (thǎam) níe baep nǎi”
คุณขาย ตั๋ว ไหม ครับ 'Khoen khǎai tǒea mái khráp' 'Vindeți bilete?': ค=clasa joasă => ค=high ต => ค=high ต ๋=clasa de mijloc+in creștere = > în creștere( ǒ), ห=clasa înaltă => în creștere(ǒ), ค=clasa joasă => mijloc (o). Deci „Khoen khǎai tǒea mǎi khrap”
พุทธ „phóet” (scurt) „Buddha”: พ=clasa joasă => mijloc (o). Deci „foto”.
พูด 'phôe:t'(lang) 'a vorbi': พ=clasa joasă => mijloc (o). Deci "phoe:t".
Am înțeles bine, sau există mai multe capturi lingvistice aici?
Sperăm că opțiunea de răspuns va rămâne deschisă suficient de mult.
PS @Tino: Este obișnuit Grunnings să pronunțe cuvântul frumos ca „pământean” (cum ar fi „țânțar”)? o vorbesc. scos drept „drăguț” (cu un -i-) 😉
De asemenea, am crezut că am înțeles că „tu” în Groningen nu cunoașteți nicio diferență de sunet între -ch- și -g- și le pronunț pe ambele ca un „greu” -g-.