Imnul național thailandez
Pentru cei care sunt în Tailanda doresc să se integreze și, fără îndoială, sunt mulți pe acest blog, este esențial ca aceștia să poată cânta din plin imnul național thailandez.
Pentru toți ceilalți ar putea fi frumos să știe ce înseamnă de fapt acest cântec, interpretat în fiecare zi la 08.00 a.m. și 18.00 p.m..
Cuvintele sunt de Loeang Saranoeprapan, iar melodia este de Phra Jendoeriyaang (Peter Feit, un german, care lucrează ca muzician la curte), iar imnul național a fost adoptat oficial pe 10 decembrie 1939. Prim-ministrul Plaeg Phiboensongkhraam a emis o lege care cere tuturor să stea în picioare în timpul imnului național. Această lege este încă în vigoare. Dacă nu ești în picioare, poți fi acuzat de lesa maiestate.
Imnul național thailandez în scriere thailandeză
(เพลงชาติไทย, phleng chaat thai, ton rău, ton căzător, ton rău)
ประเทศไทยรวมเลือดเนื้อชาติเชื้อดเนื้อชาติเชื้อย้อย้
Mai multe informatii
Vezi mai mult
Vezi mai mult
Compozitor
Vezi mai mult
Vezi mai mult
Etichete:
Imnul național thailandez, romanizat
Pratheed Thai roeam leuad neua chaat cheua thai
Pen prachaarat phathai khong thai thoek soean
Joe Damrong Khong Wai dai thangmoean
Doeay thai loean maai rak saamakkhie
Thai nie rak sangop tae thueng rop mai khlaat
Eekaraad ja mai hai khrai khom khie
sala leuad thoek jaad pen chaat phlie
Thaloeng pratheed chaat thai thawie mie chai
CHAJO!
Imnul național thailandez, traducere în olandeză
Noi thailandezii suntem unul din carne și oase
Fiecare centimetru de pământ aparține thailandezilor
A fost de multă vreme o națiune suverană
Pentru că thailandezii au fost întotdeauna uniți
Thailandezii sunt iubitori de pace, dar nu lași în război
Nimeni nu-și poate încălca independența
Și nu vor tolera tirania
Toți thailandezii sunt gata să dea fiecare picătură de sânge,
Să se sacrifice pentru securitatea, libertatea și progresul națiunii.
URA!
Mulțumesc Tino! Am rămas fără cuvinte la stația BTS la ora șase seara, dar acele vremuri s-au terminat acum (de bine). Acum pot să cânt din toată inima, mulțumită ție 🙂
Mulțumesc!În timpul șederii mele în Thailanda m-am oprit mereu din ceea ce făceam în acel moment pentru a asculta imnul național, uneori chiar și cu mâna dreaptă pe piept! Este o melodie pe care mi-o amintesc cu ușurință. Numai că văd că întotdeauna am înțeles cuvântul „samakkhie” ca „sabai dee”!
Faptul că ai oprit ceea ce făceai este respectuos și de înțeles, dar cu mâna pe piept - thailandezii nici măcar nu fac asta - se poate presupune că ai contractat un „virus Thailanda” persistent printre membri, provocând lentilele ochelarilor să se rupă.au devenit o culoare roz foarte profund.
I-am văzut pe thailandezi făcând-o, dar depinde doar de unde se află cineva în acel moment și de ce se confruntă în astfel de momente. Și nu, ochelarii mei chiar nu sunt chiar așa de roz, ia-l de la mine 🙂
Nu cu mult timp în urmă a existat un articol pe acest blog în care se spunea că thailandezilor le este de-a dreptul ridicol când un farang cântă împreună cu imnul național thailandez, sau cel puțin încearcă să o facă! Pentru că: „Un farang rămâne un farang”. Cred că autorul articolului are perfectă dreptate. Iar acum vine un alt autor să spună că ar fi necesar, dacă vrei să te integrezi, să poți cânta din plin acest imn național. Cred că Tino Kuis a vrut să fie amuzant aici. Dar imnul național este la fel de sacru ca familia regală, nu ar trebui să-l batjocorești!
Cred că e mai bine ca farangul care este ocupat cu integrarea lui, ca mine, să-și cunoască locul și mai bine să-și păstreze distanța în timpul imnului național, pentru a evita supărarea sau ilaritatea thailandezilor.
Apropo, este desigur foarte interesant să citești traducerea acelui imn național, astfel încât să înțelegi ce cântă thailandezii.
Într-adevăr, Robbie,
Nu trebuie să cânți pentru a te simți puțin thailandez.
Astăzi există și un articol despre a fi „thailandez”.
Și să-ți pui mâna pe piept în timpul imnului național este ceva ce doar jucătorii de fotbal fac înainte de un meci și apoi dau cu piciorul în mod legitim pe un adversar până la moarte.
În timpul rundei zilnice de golf, stau nemișcat și în timpul imnului național și când fredonez, caddies zâmbesc.
Tina,
Scrieți că mulți de pe acest blog ar dori să cânte împreună imnul național thailandez. În timpul integrării, pe măsură ce scrieți, ei ar dori să cânte împreună. Știi, Tino, că majoritatea olandezilor
Nu cunoașteți imnul național olandez dincolo de primul rând? Îl știi pe Tino, că
Majoritatea olandezilor care stau aici în Thailanda (se aplică și mie) nu sunt foarte buni thailandezi
vorbesti decat tine?
Permiteti-mi cateva comentarii:
1. Îmi este greu să spun, darămite să cânt, „Noi Thais”.
2. Textul „romanizat” este format din 8 rânduri plus strigătul CHAJOI, traducerea olandeză este formată din 9 rânduri plus strigătul HOORA. Dacă pot să calculez corect (și pot), atunci ajung la concluzia că ar putea lipsi o linie din textul thailandez.
3. Ceea ce spui, inclusiv ceea ce cânți, trebuie să fie adevărat și, dacă este cazul, trebuie să te ridici la înălțimea cuvintelor tale (în acest caz, „să oferi fiecare picătură din sânge”). Nu intenționez să fiu eroic și nici nu ar trebui să promit că voi fi.
Dragă Chaliow,
1. Willem van Nassau (vorbind în imnul național olandez a fost de sânge german, Willem van Doorn nu este.
2. Admirația mea sinceră pentru cunoștințele tale aparente despre limba thailandeză.
3. Că germanul Willem este „credincios Patriei” (deci Germania, cred). Ei bine, acest olandez William nu are aceeași „patrie”, iar „regele Spaniei l-a onorat întotdeauna pe acel german William”? Ei bine, oricum nu în „do” lui. Dacă există un imn național pe care nu îl puteți lua literal (și nu este corect istoric), acesta este Imnul național olandez. Îl ascult, mă gândesc (nu vreau să-i deranjez pe „credincioși”), dar nu cânt împreună.
Nu pot doar să fac o declarație despre imnul național thailandez. Cred că ceea ce am spus cu alte cuvinte nu este făcut pe măsură pentru mine. Deci chiar și atunci: stau pe loc și tac.
Altfel, văd o mulțime de thailandezi care stau acolo sau merg mai departe și, altfel, continuă să facă ceea ce fac, doar se uită în jur afară, în spațiul public, în acele momente și nici măcar nu menționez când oamenii stau în spatele unui semn la acele vremuri. orez sau un castron de supă cu tăiței...
De exemplu, în zonele publice comune unde există un televizor, cum ar fi magazine și centre comerciale sau în lounge-ul hotelului în care vă cazați, oamenii se trezesc pentru că este o pauză binevenită de la un program pentru a lua o băutură la bar. .
Ca farang sau ca oaspete al țării, cred că este de la sine înțeles că trebuie respectat, să fie clar, dar întotdeauna mă uit în jur primul și mă adaptez în consecință, dacă văd că mulți oameni stau în picioare, eu evident nici nu stați așezat sau continuați sau invers.
De acum o să ascult din răsputeri la cinema... O făceam doar cu jumătate de inimă. Cu ani în urmă odată nu m-am trezit și mi s-a strălucit o lanternă până când melodia s-a terminat... M-am simțit puțin rușinat de purtarea mea greșită.
Nu am observat pe stradă că se joacă de două ori pe zi.
Apropo, sunt de sânge german. Dar nu germană.
Ceea ce se cântă în cinematograf nu este imnul național, ci un cântec scris de departamentul de PR pentru gloria regelui. A sta în picioare este un semn de respect și și străinii ar trebui să adere la acest lucru (a mers prost și pentru mine prima dată).
Într-adevăr, Imnul Regal se cântă în cinema, dar și la ieșirea din școli, de exemplu.Iată textul:
Noi, slujitorii Marii Sale Majestate, ne închinăm inima și capul, pentru a aduce respect domnitorului, ale cărui merite sunt nemărginite, remarcabile în marea dinastie Chakri, cea mai mare din Siam, cu mare și durabilă onoare, (Suntem) în siguranță și pașnic din cauza stăpânirii tale regale, rezultate ale regelui vindeca (este) oameni în fericire și în pace, Fie ca orice vei dori, să se facă conform speranțelor inimii tale mari, așa cum îți dorim (ți) biruință, ura!
Noi thailandezii suntem unul din carne și oase
Fiecare centimetru de pământ aparține thailandezilor
Dacă citiți aceste 2 rânduri, veți înțelege și de ce thailandezii apreciază atât de mult drepturile fundamentale ale străinilor. Nu trece un an fără ca cineva la un nivel înalt să strige cu voce tare despre acest pericol al pământului în mâini străine.
Mi-e teamă că, dacă voi cânta din plin, abilitățile mele de cântat vor fi arestate pentru că am insultat Thailanda.
Lucrul amuzant este că imnul național thailandez nu sună deloc thailandez sau chiar oriental. Mai degrabă muzica de marș germană.
Străin? Nu dacă te gândești că compozitorul este pe jumătate german, și anume Peter Feit, fiul unui imigrant german și al unei thailandeze. S-a născut în Thailanda și a locuit mereu acolo.
Aparent, muzica este mai mult în gene decât este determinată socio-cultural. Judecă-te singur.
https://www.youtube.com/watch?v=BrcGzLIEsAU
Prima dată a trebuit să mă uit și eu în jur,
cine cântă sau nu. La următoarea mea vizită la cinema,
Tocmai incep Redarea, cred ca e mai bine!!!!!
Salut …. Roland .
În timpul primelor mele vizite la cinema în Thailanda în urmă cu aproape 25 de ani, toată lumea a susținut întotdeauna Imnul Regal și asta a rămas întotdeauna foarte normal cu Bhumipol ca rege. Totuși, de când fiul său a devenit rege, am fost surprins că „nimeni” nu s-a mai ridicat, mai ales tinerii păreau să nu mai aibă chef. Acum am fost din nou la cinema de curând și cred că din cei 100 de oameni s-au ridicat 10, inclusiv eu pentru că iubita mea a trebuit. Cu toate acestea, în zilele noastre merg la fiecare meci de acasă al clubului nostru provincial din Liga Thai și înainte de start cele 2 echipe și arbitrii stau în linie dreaptă spre ecranul unde cântă Imnul Regal. Tocmai când toată lumea de pe întreg stadionul, tineri și bătrâni, sta spre ecran. Eu personal nu am nicio legătură cu familia regală, nici în Thailanda și nici în Olanda, dar acest moment de respect este de fapt destul de drăguț. Ceea ce mi s-a spus este că Imnul Regal a fost fostul imn național, personal cred că Imnul Regal sună mai frumos, dar este mai greu să cânți împreună, ceea ce de fapt nu am văzut pe nimeni să facă.
Nu sunt deloc naționalist, dar destul de ciudat îmi ies mereu lacrimi când aud un imn național, indiferent de țară.
Se pare că există ceva în sunetul vocilor sau al melodiei care are un efect asupra minții mele.
Sau ar putea fi din cauza semnificației pe care o are? Trebuie sa stiu ca este imn national altfel nu merge.