Să Wai sau să nu Wai?
În Olanda ne dăm mâna. Nu în Thailanda. Aici oamenii se salută cu un „wai”. Îți încrucișezi mâinile ca într-o rugăciune, la nivelul (vârfurile degetelor) bărbiei. Cu toate acestea, este mult mai mult...
„Toți porcii sunt creați egali, dar unii sunt mai egali decât alții.” Potrivit lui George Orwell din Animal Farm. Posibil și cu siguranță în Thailanda. Fiecare are un statut social diferit. Nici măcar gemenii identici nu sunt egali: există un frate mai mare și un frate mai mic. Deși diferența de naștere este de cinci minute, cel mai mare este „phi sau” (fratele/sora cel mai mare), iar al doilea este „nong sau” (fratele/sora cel mai mic).
Bine, dar ce legătură are asta cu salutul? În Thailanda, totul. În Occident, nu contează cine întinde mâna primul în salut. În Thailanda, cel mai jos din punct de vedere social îl salută întotdeauna pe cel mai înalt din punct de vedere social. El sau ea face un wai mai respectuos ridicând vârfurile degetelor și eventual înclinând capul puțin mai jos. Cel superior social răspunde că „wai” și face acest lucru puțin mai puțin.
Călugării nu așteaptă-și. Uneori dau din cap. În rest, toată lumea îi așteaptă pe ceilalți, în funcție de statutul lor social relativ. Un profesor este întotdeauna așteptat de studenții săi, dar se așteaptă el însuși pe la rector sau la un înalt funcționar guvernamental. Copiii își dorește părinții și așa mai departe.
Într-un supermarket sau restaurant, de obicei, veți primi o atenție respectuoasă la casă. În acest caz, nu veți aștepta înapoi! Dă un semn prietenos din cap sau zâmbește. Este mai mult decât suficient.
Nu veți observa acest lucru singur, dar dacă returnați un wai, este cam același lucru cu a răspunde „Mulțumesc pentru vizita pe AH” cu o plecăciune adâncă către casierie și a spune „nu, nu, nu, a fost extrem de amabil din partea dvs.” tu să-mi fac cumpărăturile cu tine'.
Sursa: Asociația Olandeză Thailanda
SM Regele ar trebui într-adevăr să-i dea un călugăr în ocazii oficiale. În ierarhia thailandeză, un călugăr, ca reprezentant al lui Buddha, este deasupra regelui. Călugărul, desigur, nu așteaptă înapoi.
Situații ver-wai-de?
Principiul meu călăuzitor este „aș lua (aș lua inițiativa de a da) mâna în Țările de Jos”? Asta și bineînțeles să realizezi că în Thailanda există diverse posturi care sunt mai înalte sau mai mici decât tine în funcție de vârstă, profesie / rang etc. Când ieși la cină nu dai mâna cu personalul, ca să nu faci cu mâna. ei, un vânzător de mașini îți dă o mână de ajutor în Țările de Jos, ca să nu fii nevoit să-l fluturi și așa mai departe. Un zâmbet și/sau un semn din cap din politețe va fi suficient. Chiar și atunci, execuția nu va fi întotdeauna perfectă ca un outsider (de exemplu, trebuie să fluturați cuiva cu un statut mult mai înalt ținând mâinile mai sus și aplecându-vă puțin mai mult decât cineva care este puțin mai sus în clasament), dar va funcționa foarte bine să nu te faci de rușine. Arătându-ți bunăvoința și intențiile, nu vei jigni pe nimeni.
Waien, uneori văd străini care se plimbă toată ziua, la poștaș doar la oameni de pe stradă etc., etc. Dar dacă ești cu adevărat atent, vântul thailandez nu sufla așa des deloc, eu sunt aproape niciodată primul care așteaptă, la fel ca bătrâna mea thailandeză.vecinii uneori se plâng, eu bineînțeles că renunț, dar de obicei asta e tot.
Din punct de vedere cultural, nu ar fi mai respectuos să-ți aștepți vecinii în vârstă în loc de ei pentru tine? (Sau ești „mai în vârstă” decât vecinii tăi?) Într-un astfel de caz, vârsta este criteriul, înțeleg?
Dragă Mike,
Nu trebuie să așteptați pentru toată lumea și nu pentru folosirea noastră pentru persoanele în vârstă.
A da o mână de ajutor nu este într-adevăr același lucru cu un wai.
Are mai multă valoare dacă într-adevăr ai puțin mai mult respect pentru niște oameni mai înalți, nu mai în vârstă.
Dacă iau ceva de mâncare la un magazin, nu voi da un wai (simplu).
Un simplu semn din cap sau un contact vizual plăcut spune totul, indiferent dacă acest bărbat/femeie are 16 sau 80 de ani.
Met Groet vriendelijke,
Erwin
Dragă Erwin,
Am încetat să suflu cu ani în urmă.
Ca Farang, faci doar cu ochiul.
Johan
De asemenea, mi se pare un avantaj deosebit de igienic. măcar nu trebuie să dai mâna cu cineva care iese de la toaletă fără să-l spele.
Sau tusea și pufnind în mâna lui dreaptă împing toate tulpinile de bacterii pe tine.
Poate o poveste cam murdară, dar aruncați o privire în jur...
Frank F
Când ajung în situația de a plânge pe cineva și am mâinile pline, s-ar putea să fac exact asta. Wai-ul meu de întoarcere față de oamenii care mă lasă este de obicei scurt și scăzut.
Nu o fac niciodată, niciodată în magazin. Nici măcar la copii. Oameni mai în vârstă din nou.
Apropo, asta a fost scris recent și în Thaivisa (blogul englezesc despre Thailanda și un blog destul de bun). Mi-a plăcut un răspuns: ar trebui să mă întorc dacă mă așteaptă: wai not a fost răspunsul. Frumos joc de cuvinte.
Este atât de ușor, există într-adevăr o diferență într-un wai, mai ales vârsta necesită ce fel de wai trebuie să faci.
Verificați acest link, https://youtu.be/SRtsCuVqxtQ începe la aproximativ 1 minut.
gr Cor
Puteți oferi și un wai, nu ca un salut, ci ca o expresie de recunoștință. Dacă cineva, pe care altfel nu l-aș saluta niciodată cu un wai, m-a ajutat bine într-un magazin sau în altă parte, dau un wai cu khopkhoen khrap.
Cea mai mare parodie este să-l faci pe un wai tov o servitoare de bar. Un thailandez care vede un farang face asta va fi întărit în credința lui că farangii sunt NEBUNI
Totuși, chiar dacă este din ignoranță și „nu făcut”, există ceva de respect pentru bargirl. Poate părea și așa. Ca ființe umane suntem egali, sau cel puțin, ar trebui să fim.
Bert DeKort,
O servitoare este, de asemenea, o persoană și, deoarece există ciudați și idioți thailandezi, îi puteți împărți și în categoria farrang.
Nu este important ce cred altcineva despre ceea ce facem tu sau eu. Cred că de ce este mai important.
Văd farangi care fac un wai din când în când, cum ar fi împotriva copiilor și a oamenilor mult mai tineri. Ei cred că sunt foarte politicoși, dar opusul este adevărat. Mulți farangi încă mai trebuie să învețe când ar trebui și nu ar trebui să facă un wai.
În zonele turistice, personalul este adesea deja „serios” occidentalizat.
De exemplu, când mă prezint la hotelul meu obișnuit, angajații mă abordează deja cu mâinile întinse. Unii sunt atât de încântați încât întind o mână de fiecare dată când țin ușa deschisă. La un moment dat, asta a devenit un pic prea mult pentru mine, dar să fiu primul care a așteptat personalul nu a fost o opțiune desigur. Am rezolvat asta salutând scurt la aproximativ 10 metri distanță, înainte ca o mână să fie întinsă. Au primit-o imediat și de atunci au salutat cu bucurie înapoi, sau mai întâi.
Rareori fac waien, de fapt doar atunci când mă simt deosebit de onorat. De exemplu, atunci când într-un bar în care se sărbătorește o petrecere de ziua de naștere și unde stau optzeci de persoane, mi se oferă totuși o bucată din cel mai important tort de naștere (există și o ierarhie) de către persoana care naște.
.
În acest context, nu mă pot abține să las un link către un videoclip de pe Youtube din 1919(!) despre vizitarea cercurilor siameze superioare la acea vreme.
Servitorii și oaspeții se târăsc literalmente pe podea pentru a se asigura că capul lor nu se ridică mai sus decât cel al gazdei (șezând). Înălțimea wai-ului este atunci aparent de importanță secundară, deoarece este, mai mult sau mai puțin necesar, făcută pe pământ.
Așa vedeți - cu excepția adunărilor ceremoniale în care regele este prezent - din fericire nu mai mult.
Videoclipul durează aproape zece minute, crawling-ul poate fi văzut de la 02:30.
.
https://youtu.be/J5dQdujL59Q
Am fost acum cel puțin 25 de ani în Diamond Cliff Resort din Phuket, unul dintre cele mai bune hoteluri din Patong, iar personalul încă s-a târât în restaurant aproape în același mod ca în videoclip. Chiar și când comanda o cafea, chelnerul s-a oprit mai întâi la distanță de oaspete pentru a îngenunche și apoi s-a deplasat pe un șold spre masa invitatului, ceea ce mi-a fost extrem de dureros, pentru că eu când această cultură era încă străină. Când am vizitat din nou acest restaurant în urmă cu 10 ani cu un prieten, pentru că am vrut să împărtășesc această experiență cu el, acesta fusese deja desființat și adaptat vremurilor moderne. Ceea ce mai vezi peste tot în Thailanda și ceea ce încă face parte din bunele maniere este faptul că oamenii se aplecă automat când trec și astfel indică un anumit respect. Într-o ceremonie care îl implică pe Rege, este încă o manieră bună să te miști pe jos și să dai un Wai care este pus deasupra capului, doar că pentru Buddha este și mai înalt.
Din păcate, Dick are dreptate. Thailandezii au acest obicei. Și gândește-te că este foarte ciudat și nu te lua deloc în serios. Dacă te abate de la asta. Ai 5 niveluri diferite de wais. Dar aveți farangi care oferă unui copil sau ajutor gospodăresc cel mai mare wai. Crede-mă, te faci de rușine așa. Și ei vor crede că trebuie să fie foarte jos doar ca să mă condamne așa. Cam așa este în cultura lor. Eu însumi ridic întotdeauna brațul pentru a saluta o vecină sau o femeie și cei mai mulți sunt bine cu asta.
Dragi editori,
Există un defect major în poveste.
„Există un frate mai mare și un frate mai mic. Chiar dacă diferența de naștere este de cinci minute, cel mai mare este „phi sau” (fratele/sora cel mai mare), iar al doilea este „nong sau” (fratele/sora cel mai mic)”.
trebuie să fie> phi-nong chaay/sau (frate/sora)
Cu respect Joy
พี่น้อง phîe-nóng înseamnă deja frați și surori (care există și în engleză: frați). Doar atunci când vrei să distingi un frate sau o soră, intervine adăugarea de chaaj sau săaw!
พี่น้อง phîe-nóng înseamnă deja frați și surori (care există și în engleză: frați). Doar atunci când vrei să distingi un frate sau o soră, intervine adăugarea de chaaj sau săaw!
După cinci ani petrecuți în Thailanda, nu mi-am schimbat prea mult felul de a trăi… în primul rând sunt străin și apoi este de înțeles pentru un thailandez pe care nu știu întotdeauna când să o iau. În al doilea rând, îmbătrânesc și eu, așa că nu trebuie să aștept cu toată lumea. Dau din cap și se acceptă și asta.
Ceea ce mi se pare cu adevărat remarcabil este când oamenii păzesc personalul magazinului sau al restaurantului... Știu imediat că sunt în vacanță. Au auzit sau au văzut că oamenii așteaptă, dar nu știu încă la cine. Deja spune ceva despre acei oameni.
Dar de multe ori nici eu nu știu... Draga mea soție îmi va spune dacă am făcut-o bine sau nu, ca să mai pot învăța...
E ceva mai dificil. Nu aștept casieria cu mesajul normal, ci o aflu, de exemplu, când au căutat ceva special pentru mine. Sau la sfârșitul unui sejur mai lung pentru a-i mulțumi doamnei de curățenie pentru grija bună. Și atunci probabil că voi greși uneori, dar atâta timp cât nu aștept la fiecare 10 metri sau nu wai niciodată, atunci pot scăpa de asta.
Pot să adaug asta la el Wai.
Ca octogenar, mi s-a spus că nu trebuie să mă întorc Wai la doamne, ar aduce ghinion.
Mai are cineva experienta cu asta?
Cu salutări,
Pierre Van Mensel
Mică continuare a reacției mele de mai sus, Când a izbucnit o pandemie în întreaga lume în urmă cu doi ani, a devenit și mai clar că un Wai este mult mai bine decât să ne strângem mâna.
Dintr-o dată am început să ne sărutăm și să căutăm tot felul de alternative la strângerile noastre de mână care păreau pe cât de ridicole, pe atât de funcționale.
Unii au început să-și bată pumnii împreună, în timp ce alții, deși am fost învățați să strănutăm și în interiorul cotului, au început să-și întâmpine lovind aceste coate.
Din nou, i-ai văzut ocazional și pe alții făcând-o cu degetele de la picioare lovindu-se, de parcă nu ar fi fost suficient de ridicol.
De ce să nu dai un Wai împreună în loc de aceste inflexiuni ciudate care nu arătau cu adevărat cu nimic?
De fapt, reflecțiile de mai sus asupra tuturor falangului aduc puțin ajutor la o mai bună înțelegere.
Modul nostru occidental de a saluta este comparat cu cel thailandez.
Procedând astfel, observ puncte de vedere exotice pure orientale, așa cum vrea să vadă occidentalul. Tino Kuis ar numi asta orientalism.
Editorii au observat-o clar. Nu poți echivala modul nostru occidental de a saluta cu o strângere de mână cu wai-ul thailandez. Cu ei este un indiciu al unui statut social, mai exact persoana care este mai jos într-un fel (ca vârstă, bani, statut, studii...etc), va trebui să facă wai-ul. Deci nu este chiar salutare! Este, de asemenea, o abordare negativă.
Când strângi mâna (adică atingi pe cineva) așa cum facem noi, te apropii de acea persoană pe o bază pur egală. Noi, occidentalii, care i-am adus la eșafod pe monarhii noștri absoluti și am proclamat egalitatea indivizilor și egalizarea claselor prin revoluția proletariană, nu putem înțelege de ce thailandezii se târăsc uneori pe pământ sau se fac foarte mici când îi salută. Ni se pare umilitor.
Noi occidentalii liberi, independenți, egali, democrați ne arătăm reciproc cu o mână că nu suntem inferiori celeilalte.
Totuși, avem și gradații în strângere de mână pentru a arăta celuilalt în ce relație ne aflăm, adică salutul într-un mod pozitiv...
Strângem mâna tare dacă nu suntem prieten, strângem scurt sau mai jos, sau foarte lung, prindem mâna celuilalt cu ambele mâini, adăugăm o îmbrățișare, scurtă sau mai lungă, sinceră sau nu, și da, când bătrânul sovietic șobolanii se întâlnesc între ei, poate avea loc o îmbrățișare intimă foarte lungă.
În rezumat: noi, occidentalii, presupunem că suntem egali între ei... dar arătăm în strângerea de mână cât de rece sau de caldă este relația noastră, deci o gradație emoțională.
Și da, refuzul unei mâini este cu adevărat nepoliticos. Cum rezolvi asta? Luați loc la o masă foarte lungă și nu veți ajunge la ea, așa cum arată Putin.
A fost din cauza coroanei, am auzit. Nu, a fost o respingere severă a egalității cu interlocutorul.
Eu însumi aș spune că abordarea thailandeză se bazează mult mai mult pe ierarhie, iar cea olandeză/occidentală mult mai puțin, dar nu 100%. Există cărți și cursuri pline care încearcă să învețe pe cineva punctele mai fine despre cum să se abordeze și să se salute în relațiile de afaceri sau personale. Asta cu intenția de a lăsa o impresie pozitivă asupra relației tale (de afaceri), de a-ți face poziția clară și de a nu fi văzut ca o cârpă de vase.
Nu sunt un fan să învăț o cultură populară sau de afaceri dintr-o carte plină de schițe stereotipuri brute, poate utilă celor care sunt foarte nesiguri și preferă să vadă un manual ca pe ceva de care să te ții în loc să-l experimentezi și să-l inventezi singur. Dacă ignorăm înțelepciunea din cărți și cursuri, tot aș susține că cineva, un simplu sclav salariat, care are o întâlnire cu șeful statului, prim-ministru, director etc., se comportă altfel decât atunci când doi oameni care sunt mai mult sau mai puțin. egal în funcție, clasă socială etc. Da, și în Țările de Jos. În Thailanda, acest lucru este, desigur, prezent într-o mare măsură și acest lucru este exprimat într-un mod diferit, inclusiv prin modul de a saluta și de a arăta respect.
Citat:
„Nouă, occidentalii, care i-am adus la eșafod pe monarhii noștri absoluti și am proclamat egalitatea indivizilor și egalizarea claselor prin revoluția proletariană, ne este imposibil să înțelegem de ce thailandezii se ghemuiesc uneori la pământ sau se salută foarte mici. Ni se pare umilitor.
Noi si ei. Vă asigur că majoritatea thailandezilor consideră că aplecarea și ghemuirea sunt umilitoare și vor să o schimbe. Înțeleg foarte bine de ce thailandezii încă se târăsc și vor să scape de ea.
Într-adevăr, există încă o ierarhie destul de mare în Țările de Jos și un efort pentru mai multă egalitate în Thailanda. Deci nu suntem atât de diferiți. Dar pare mai distractiv să subliniezi mereu „a fi diferit”.
După 30 de ani de viață și călătorie în Thailanda și țările învecinate și după ce am citit tot felul de cărți și site-uri, am învățat asta:
1. Nu fac niciodată cu mâna primul decât dacă mă adresez unui călugăr. Nu voi întâlni niciodată oameni cu statut mai înalt...
2. Nu vreau copii
3. Nicio persoană din industria ospitalității și personalul magazinului pentru că sunt copii
4. Fără oameni cu profesii cu stima scăzută; măturatori, curățatori de canalizare și poliție rutieră (cu excepția cazului în care acesta din urmă nu începe cu bani...)
5. Scoateți un șarpe veninos din grădina mea și veți obține cel mai adânc wai vreodată (și 200 de baht...)
6. Am 70 de ani și nimeni nu se așteaptă la un wai de la mine. Un zâmbet este la fel de frumos.
7. Eticheta variază în funcție de țară și chiar de regiune.
8. În loc de un wai neclar, un zâmbet este mult mai bine. Și rostirea câteva cuvinte în limba lor este, de asemenea, apreciată.
Exact. Wai sau nu wai nu este foarte important, dar arată-ți interesul și simpatia. Un zâmbet și o înclinare din cap spun atât de multe.
— Nu te mai văita atât de mult, tată! fiul meu spunea adesea, nu știu cu adevărat de ce... și apoi îi dădeam un gest sarcastic. Un wai recunoscător este de asemenea bun.