Respectul față de părinți și bunici, o parte importantă a vieții de familie thailandeze

John și Penny / Shutterstock.com

Societatea thailandeză este organizată ierarhic. Acest lucru se reflectă și în viața de familie. Bunicii și părinții sunt în fruntea ierarhiei și ar trebui să fie întotdeauna tratați cu respect. Această structură ierarhică este, de asemenea, practică și previne conflictele.

În special în Thailanda rurală, familiile sunt numeroase și oamenii locuiesc sub același acoperiș, uneori cu bunicii lor. Este recomandabilă o structură clară. Thai iubește și răsfață copiii, dar sunt și destul de stricti cu ei. Copiii trebuie să-și cunoască locul, să se comporte politicos și să arate respect. Părinții se așteaptă ca aceștia să continue să manifeste acest comportament până la vârsta adultă.

Copiii trebuie să arate respect față de părinți

Copiii thailandezi sunt întotdeauna respectuoși și recunoscători față de părinți. Ei consideră că acest lucru este destul de normal, deoarece au fost crescuți cu dragoste de către părinți, iar părinții au plătit pentru educația copilului. O insultă gravă la adresa părinților thailandezi este un copil care dă dovadă de lipsă de respect și este ingrat. Există și o ierarhie bazată pe vârstă între frați și surori. Cel mai mare frate are mai multă autoritate decât un membru mai tânăr al familiei.

Frați și surori în Thailanda

De asemenea, în limba thailandeză, se face o distincție între membrii familiei mai în vârstă și cei mai tineri. Câteva exemple:
Mama = Mea
Tatăl = labă
Un copil se adresează părinţilor cu khun mea en khun laba (Doamna Mamă și Domnul Tată)
Un frate mai mare = pee chai
O soră mai mare = pipi sau
Un frate mai mic = nong chai
O soră mai mică = non sau

Copiii sprijină financiar părinții

Mulți copii, uneori chiar la vârsta de minori, părăsesc satul natal pentru a-și căuta de lucru în Bangkok. Dar fie că stau la țară, fie că se mută în oraș, o mare parte din salariu merge către părinți pentru a-i întreține financiar.

Stați acasă sau primiți părinții

În cele din urmă, majoritatea fiilor și/sau fiicelor se întorc în satul natal pentru a continua să locuiască aproape de părinți și să aibă grijă de ei sau să le primească dacă este necesar. De asemenea, nu este neobișnuit ca tinerii adulți thailandezi să continue să locuiască în casele părinților lor, chiar și atunci când au vârsta suficientă pentru a-și duce propria viață. Fiicele nu pleacă de acasă până nu sunt căsătorite. O femeie necăsătorită care trăiește singură va cădea pradă bârfelor și murmurării. Toată lumea din sat va spune că nu este bună și că este probabil o „Mia Noi”, a doua soție sau amantă a unui om bogat.

Copiii sunt pensia pentru vârstnici thailandezi

Tailanda nu are un sistem de pensii solid ca in vest. Deci, părinții sunt complet dependenți de sprijinul copiilor lor. Casele de bătrâni sau casele de bătrâni nu sunt așadar un fenomen binecunoscut în Thailanda. Și chiar dacă ar fi acolo, copiii nu și-ar trimite părinții acolo. Ei văd grija față de părinți până la moarte ca pe o formă de recunoștință pentru creșterea și dragostea pe care au primit-o.