Khun Chang Khun Phaen, cea mai faimoasă legendă a Thailandei – partea 3

Statuia lui Khun Phaen în Suphan Buri

Cea mai faimoasă epopee a Thailandei este despre tragicul triunghi amoros dintre Khun Chang, Khun Phaen și frumoasa Wanthong. Povestea datează probabil din secolul al XVII-lea și a fost inițial o poveste orală plină de dramă, tragedie, sex, aventură și supranatural. De-a lungul timpului, a fost constant modificată și extinsă și a rămas o epopee populară și distractivă spusă de povestitori și trubaduri ambulanți. La curtea Siamezei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, povestea a fost consemnată pentru prima dată în scris. Așa a fost creată o versiune standardizată, igienizată a acestei celebre povești. Chris Baker și Pashuk Phongpaichit au tradus și adaptat această poveste pentru un public vorbitor de engleză și au publicat „Povestea lui Khung Chang, Khun Phaen”.

Astăzi partea 3.

Khun Phaen și Wanthong se ceartă

Phlai Kaeo s-a întors în capitală din nordul îndepărtat, unde a predat prada de război regelui. Regele Ayutthaya a fost foarte mulțumit de rezultatele obținute și, prin urmare, Phlai Kaeo a primit de el titlul oficial de Khun Phaen. A primit și o barcă bogat decorată. Kaeo, sau Khun Phean de atunci, și-a escortat Laothong și cei doi servitori ai ei la barcă. Acesta a fost echipat cu un acoperiș și perdele și astfel asigura protecție împotriva soarelui și, eventual, a privirilor indiscrete. Khun Phaen abia aștepta să-și vadă Wanthong din nou, soția lui era în mintea lui toată călătoria. Barca a ajuns în Suphan și Wanthong s-a grăbit spre debarcader. Phaen și-a scos capul în afara draperiilor și l-a văzut pe Wanthong apropiindu-se. "ce e cu ea? Arată atât de slabă! Trebuie să fi fost bolnavă de singurătate?” Wanthong ia dat soțului ei un wai și s-a aruncat la picioarele lui plângând. „Ce sa întâmplat Phim? Ce povară porți pe inimă?”

„Inima mea este ca străpunsă de un spin, îmi este greu să spun asta... Casa noastră de mireasă este în ruină. Ai fost trădat de cel mai bun prieten al tău. Khun Chang i-a spus mamei mele că ai fost ucis, înjunghiat până la moarte de inamic. Drept dovadă, a arătat o urnă cu rămășițe osoase. Acest lucru m-a îmbolnăvit foarte grav și la sfatul starețului mi-am schimbat numele în Wanthong. Drept urmare, și-a revenit rapid. Cu toate acestea, Chang a avertizat că, în calitate de văduvă, voi fi dus la palat ca proprietate regală. Singura cale de ieșire era căsătoria, a spus el. Mama nu știa că este un truc viclean și avea în vedere doar banii lui. Prin urmare, ea m-a căsătorit cu Khun Chang acum șapte zile, dar încă nu am intrat în casa lui de mireasă.”

Phaen era furios: „Cum poate un prieten să-mi facă asta?! Toată lumea știe că ești soția mea și chel ăla crede că te poate lua? Îl voi învăţa! Și tu, Wanthong al meu, că nici după șapte zile nu ai intrat în casa lui de mireasă este minunat! Toate celelalte femei și-au pierdut onoarea până acum, ești cea mai uimitoare femeie din tot Ayuttaya! Dar la naiba Chang, să-mi furi soția este ca un atac asupra persoanei mele. Îl voi învăţa!”. Și-a scos sabia și a ridicat-o la cer.

Din spatele perdelei, Laothong și-a văzut soțul spumegând de furie. Se temea că ar putea face rău cuiva în mânia lui și a pășit pe doc pentru a-l opri. „Așteaptă, calmează-te, gândește-te bine înainte de a acționa. În caz contrar, vei avea tot felul de necazuri, în timp ce ai auzit doar o parte a poveștii. Ce se întâmplă dacă ar putea exista o formă de consimțământ între părți? Asta ar putea explica ce a făcut acest om.” Wanthong a fost lovit de fulger de acea remarcă: „Cine crezi că ești?! Îi spun puțin soțului meu despre ce ar trebui sau nu ar trebui să facă. De parcă știi perfect ce este bine și ce este rău. Și apoi căutați ceva suspect în spatele asta... Domnule, aceasta este soția dumneavoastră sau poate vreo amantă? O familie îndepărtată, poate? Sau ai răpit un laoțian orfan din nord?”.

„Wanthong, aceasta este soția mea din Chomthong. Nu am secrete. Părinții ei m-au rugat să mă căsătoresc cu ea, numele ei este Laothong. Am adus-o aici ca să-ți arate respect. Vă rog să vă liniștiți. Laothong îi dă un wai lui Wanthong. Wanthong arată o oarecare înțelegere. Dacă există ceva, vom discuta mai târziu.”

"Suficient! Nu vreau deloc să primesc niciun wai de la ea. Că ar trebui să aflu în felul acesta că ai angajat altă soție și apoi să aud și tot felul de acuzații. Ea creează doar confuzie. Nu pot să mă simt rănit?” Laothong a putut sufla foc când l-a auzit pe Wanthong vorbind și a exclamat furioasă: „Nu știam că ești prima lui soție. Încercam doar să-mi calmez soțul. Nu sunt mai mult decât un simplu laoțian din junglă. Iată, lasă-mă să-ți dau un wai. Nu fi supărat". Cele două femei s-au prins una în păr și cuvinte urâte zburau înainte și înapoi.

Intrând, Phaen spuse: „Wanthong ține-te în frâu. Nu ți-e frică de mine, propriul tău soț?" Wanthong a răspuns: „Vrei să mă lovești? Ciudat că nu ai mai văzut niciodată acest comportament. Acum îmi este clar că nu mă iubești cu adevărat. Nu te voi lăsa să treci peste mine! Acest Lao ticălos, mâncător de șopârle și broaște, va primi o lovitură de la mine!”. Wanthong a lovit, dar Laothong s-a abătut exact la timp și Wanthong și-a lovit soțul în față. „Ești atât de plin de tine, Wanthong, încât aproape l-am tăiat bucăți pe Khun Chang, dar TU ești cel care înșela aici. Die Wanthong!” A bătut din picioare și a scos sabia.

Socata, Wanthong s-a repezit inapoi in casa si s-a aruncat in pat plangand. „Oh, Phlai Kaeo, de ce am încercat să mă feresc de tine? Depășită de emoție, ea apucă o bucată de frânghie. „M-ai respins și în curând nu voi scăpa de o viață cu Khun Chang. Un bărbat pentru care nu simt absolut nimic. Voi fi o mare rușine. Cum mă mai respect acum? Moartea este o soluție mai bună. În această viață te-am pierdut, lasă-mă să mor și te voi aștepta în viața următoare”. Wanthong și-a legat frânghia de gât și s-a spânzurat.

În acel moment a intrat un servitor, a țipat și a cerut ajutor. Khun Phaen nu a făcut nimic, „Nu voi rata Wanthong”, s-a întors și a plecat cu Laothong și slujitorii lor. Khun Chang a fost cel care a sărit în ajutor și i-a salvat viața lui Wanthong.

Wanthong a rămas trist și nu a părăsit casa zile întregi. Atunci mama ei se săturase: „Nu știi ce e bine pentru tine, copil arogant! Soțul tău a fugit cu o altă femeie și nu se mai întoarce. nu te mai vreau aici. De ce faci atât de mult din chelia lui Chang acum? Cu el vei avea o viață confortabilă. Bucățică de mizerie, nu te mai văita ca un copil mic”. Mama l-a târât pe Wanthong la casa de mireasă și a forțat-o să intre. Khun Chang a apucat-o și a tras-o cu nerăbdare. „Astăzi voi fi în sfârșit în al șaptelea cer!” Wanthong a țipat „Khun Chang încearcă să mă atace! Khun Phaen, ajută-mă! Ajutor! Dă-mi drumul, gunoiule! Capul tău este ca o nucă de cocos uscată!” Dar Khun Chang i-a ignorat rezistența, a prins-o de gât și a zbătut-o pe pat. Wanthong s-a răsucit și a bătut cu ciocanul pe perete. Cerul s-a deschis, ploaia a coborât în ​​găleți și a inundat toată țara. Golă și singură, a plâns ore în șir. Gândurile ei s-au îndreptat către soțul ei și nu și-a dorit altceva decât să moară. De rușine nu s-a arătat afară timp de două zile. De acum înainte a fost forțată să locuiască cu Khun Chang. Inima îi era frântă, ochii plini de lacrimi.

Khun Phaen a trăit cu Laothong-ul său, dar câteva zile mai târziu gândurile lui s-au îndreptat către Wanthong. „Am procedat nespus, am făcut ceea ce trebuie respingându-mi soția? Poate că sunt încă la timp și încă nu a avut-o”. Phaen a decis să viziteze casa de mireasă a lui Khun Chang. Odată ajuns acolo, el se aruncă înăuntru și îl vede pe Laothong întins pe pat cu Khun Chang. „Cum îndrăznește ea! Am deja un nou soț. Că o femeie atât de frumoasă ar putea fi atât de lipsită de inimă. N-ar fi trebuit să mă uit singură la aspectul ei. Am venit aici să te iau, dar acum ești deja încurcat. De ce as mai vrea-o?" A rostit o mantră, s-a strecurat înăuntru și a gândit să ucidă cuplul adormit. În cele din urmă i-a legat pe cei doi, goi, lipsiți de apărare și umiliți. Apoi a plecat.

Khun Phaen îl pierde pe Laothong

A trecut mai mult de o lună, apoi a venit vestea de la Ayutthaya. Chang și Phean au fost chemați să se prezinte pentru pregătire suplimentară și sarcini de serviciu în capitală. Laothongul care a rămas în urmă a fost lovit de o febră severă și timp de câteva zile a plutit pe punctul de a muri. Medicii nu au putut să o ajute, iar lui Khun Phaen i s-a trimis un mesaj. La auzirea veștilor proaste, și-a simțit datoria ca soț să se întoarcă acasă. Cu toate acestea, Khun Phaen era de serviciu și ia cerut lui Khun Chang să preia runda sa. Chang a spus: „Nu-ți face griji, prietene, pot face asta cu ușurință”. Khun Phaen abia plecase când paznicul palatului a aflat că nu era la postul lui. Regele era furios: „Nu se teme el de autoritatea mea? Este că a făcut multe lucruri bune sau i s-ar stinge capul. Învață o lecție acelui arogant Khun Phaen, alungă-l din palat, trimite-l la periferie. Prinde-i nevasta”. Și așa s-a întâmplat.

Khun Phaen a aruncat o sabie, cumpără un cal și găsește un fiu fantomatic

Khun Phean era singur și singur acum. L-a făcut mai mult decât oricând pentru prima lui soție, Wanthong. Astfel, a ajuns să plănuiască să o răpească de la Khun Chang. „Dacă Khun Chang vine după mine, îl voi omorî. Mă tem doar de rege. Dacă trimite trupe după mine? Trebuie să pot să mă apăr. Dacă nu-mi arată milă, îi voi omorî și pe ei. Voi făuri o sabie, voi cumpăra un cal și voi găsi un fiu spirit. Atunci pot lupta cu orice inamic”. El a plecat în căutarea regiunilor exterioare ale regatului. Avea nevoie de metale speciale: metalele din vârful unei stupe, un palat și o poartă, cuiele dintr-un sicriu, un kris binecuvântat și multe alte resurse speciale. Toate aceste metale au fost colectate și așa și-a forjat sabia sa magică, Faa-Fuun², conform ritualurilor corecte. Faa-Fuun-ul său magic era mai puternic decât orice altă sabie.

Phaen și-a continuat călătoria, într-un cimitir a găsit cadavrul unei gravide decedate. Cu mantrele sale, el i-a controlat mintea și a scos fătul din pântecele ei. El a luat copilul care plângea în brațe și a botezat acest spirit drept Kuman Thong³. Cu Kuman Thong lângă el, el a chemat spiritele altor patru morminte să-l servească. Cu ajutorul acestor spirite, Khun Phaen s-ar dovedi invincibil în orice bătălie.

În cele din urmă, Khun Phaen a căutat un alt cal, mai puternic decât toți ceilalți. Apoi a întâlnit un negustor cu un cal care se potrivea exact cu scripturile. El a numit acest cal Sie-Mok⁴. Phaen a fost foarte mulțumit: „În sfârșit mă pot răzbuna pe Khun Chang. Îl voi lua pe Wanthong cu mine. Oricine vine după mine, pot să mă înfrunt pe oricine, cinci mii de oameni.”

Khun Phaen intră în casa lui Khun Chang

După câteva luni, Khun Phaen s-a întors la Suphan, în noaptea aceea și-ar jefui Wanthong-ul înapoi. Era noapte când stătea la marginea casei lui Khun Chang. Khun Phaen și-a folosit spiritele, magia și mantrele pentru a adormi locuitorii și pentru a-i permite accesul liber.

Nici măcar fantomele casei nu au rezistat. Nevăzut, s-a strecurat prin casă și s-a oprit la o ușă. Acolo a văzut o femeie frumoasă mincind: „Acesta nu este Wanthong, dar ar putea fi aproape o soră”. A văzut că ea era încă tânără și nu avusese niciodată intimitate cu un bărbat. El a rostit o mantră pentru a-i face plăcere și a trezit-o: „Ți-am atins și ți-am sărutat corpul, am crezut că ești Wanthong-ul meu. Unde este ea? Nu-ți fie frică". "Ce gluma. Ai greșit femeia. Numele meu este Kaeo Kiriya⁵ și sunt fiica guvernatorului Sukhothai. Tatăl meu este un prieten cu Khun Chang. Am fost împrumutat pentru că tatăl nu-și poate plăti datoriile restante”. Phaen a spus apoi că ar putea-o cumpăra cu ușurință gratuit și apoi cochetează cu ea. O trandafir a vânturilor, florile își răspândesc sporii... Phaen i-a dat un inel cu diamante și a jurat că se va întoarce după ea, dar acum trebuia să-l găsească mai întâi pe Wanthong. Kaeo Kiriya și-a îndreptat proaspătul soț spre dormitorul potrivit.

Cu sabia pregătită, intră în dormitor. Acolo, Wanthong zăcea în brațele lui Khun Chang. Phaen s-a înfuriat și și-a ridicat sabia ca să-l rupă în bucăți. Tanga lui Kuman l-a oprit: „Nu-l ucide, tată, ci aduce-i rușine și umilință. Dacă îl ucizi atunci zeii vor avea grijă să fii prins”. Phaen se calmează și se uită la Wanthong: „Oh, Wanthong al meu, ce păcat că ți-ai dat onoarea. Ești ca o bijuterie în mâinile unei maimuțe. Mi-ar plăcea să te tai în o mie de bucăți. O, ce păcat că perversul te-a atins deja”. El l-a prins de capul lui Khun Chang, „Cu al naibii de chel tău lași chiar și puricii flămând”, apoi a desenat tot felul de animale sălbatice pe fața lui Chang. Phaen și-a trezit Wanthongul și a întrebat-o de ce nu i-a rămas fidelă. Apoi a spus: „Sună cum vrei, nu mă tem. Întotdeauna se rezumă la faptul că dai vina doar pe mine. Ești atât de incredibil de plin de tine! Am încercat să-l împiedic pe Chang să facă dragoste cu mine. Este un tip urât și ceea ce mi-a făcut este absolut scandalos. Am fost dezamăgit pentru că ție – soțul meu – nu-ți pasă mai puțin de ceea ce mi s-a întâmplat. Ai fost absolut încântat de acea nouă soție a ta. Și acum te întorci după mine? Mai ales că a plecat, nu-i așa? Gâfâind de sete, vii acum să bei din mlaștina asta? Să-ți găsesc o altă femeie? Pe ce preferi, un siamez sau un laot?”. „Crezi că am renunțat la tine? Încă te iubesc, chiar dacă deja ai fost folosit. Dragostea mea nu este mai mică. Dacă nu te pot avea în viață, atunci mort, m-am săturat de respingerile tale!”. Își prinse sabia și lipi lama de gâtul ei.

Apoi i-a suflat o mantra de dragoste în față. Wanthong a renunțat la rezistența ei. Ea a adunat haine, bijuterii și alte bijuterii. Mantra dragostei și-a pierdut o parte din putere și asta a făcut-o să lase un bilet în care spunea că a fost dusă în pădure de Khun Phaen. S-a uitat la plantele frumoase din jurul casei, nu a vrut să le lase în urmă. O lacrimă i se rostogoli pe obraz. „Nu plânge Wanthong, vei vedea destule lucruri frumoase în junglă”. Khun Phaen l-a ridicat pe Wanthong pe cal și a plecat în galop. Wathong a trebuit să se țină strâns de soțul ei pentru a nu aluneca de pe cal. Odată adânc în junglă, cuplul s-a bucurat de natura impresionantă. Încet, dragostea ei pentru Khun Phaen a revenit și au făcut dragoste sub un mare banian. Apoi îndoiala a revenit puțin: „Acum uită-te la mine în pustie, printre animale. Pot să mă descurc cu asta? Este clar că Phaen mă iubește și nu pot ignora asta. Dar cum naiba ar trebui să trăiesc așa în natură? Cu Khun Chang aveam un acoperiș deasupra capului, a avut grijă de mine, viața era ușoară… Aici am doar un cer înstelat deasupra mea. O nenorocire de a te fi născut femeie! Dacă aș fi fost mai puternic. Partea mea bună este cea mai bună din toată țara, dar partea mea cea mai rea nu poate fi egalată.” Ea și-a pus brațele în jurul lui Phaen și a plâns. A adormit cu faţa plină de lacrimi.

Khun Chang se trezește

Khun Chang s-a trezit din somn și a văzut că fața lui era complet mânjită. Asta l-a înfuriat foarte tare. A citit biletul lăsat de Wanthong și a ordonat imediat servitorilor săi să aranjeze cinci sute de mercenari. Urcat pe elefantul său, a pornit împreună cu trupele să-l găsească pe Wanhong. El a dat naștere oamenilor cu băutură și multe altele, așa că un tăietor de lemne i-a spus că într-adevăr a văzut un războinic și o femeie trecând împreună pe un cal. Khun Chang a fost în curând pe călcâiele lui Khun Phaen. Din fericire, fantoma Kuman Thong a observat acest lucru și a reușit să-și avertizeze tatăl la timp.

Khun Phaen a tăiat bucăți mari de iarbă și cu puterile sale magice le-a transformat în războinici înarmați cu sulițe și lănci. El l-a făcut pe Wanthong invizibil și a ascuns-o. S-a făcut inviolabil împotriva tuturor armelor. Cele două părți s-au întâlnit și a izbucnit o mare ceartă. Cu toate acestea, nimeni nu i-a putut provoca o singură rană lui Khun Phaen, iar oamenii lui Khun Chang au fugit. Elefantul lui Chang a intrat și el în panică, Chang și-a pierdut echilibrul, a căzut și s-a rostogolit într-un lot de plante spini. Hainele smulse de pe corp, zgârieturi, sânge. Arăta de parcă ar fi fost prins de un tigru. Phaen și Wanthong au profitat de haos și au dispărut mai adânc în junglă. Acolo și-au găsit liniștea și cuplul s-a putut înota și sa se bucure unul de celălalt. S-a lăsat noaptea și Phaen a descris poetic toată frumusețea pe care o avea de oferit junglă.

Khun Chang l-a acuzat pe Khun Phaen de rebeliune

Dorind să se răzbune, Chang s-a întors la Ayuttaya. El l-a informat pe rege că Khun Phaen i-a furat soția împreună cu un munte de aur și că acum conducea o armată de sute de bandiți. „Khun Phaen m-a capturat și m-a bătut, m-a lăsat să trăiesc să mă întorc în capitală ca să pot transmite un mesaj. El o informează pe Înălțimea Sa că te va învinge într-un duel cu elefanți și se va deveni conducătorul tărâmului.” Regele s-a îndoit de poveste și a ordonat doi ofițeri superiori - de asemenea prieteni ai lui Khun Phaen - să audă cealaltă parte a poveștii. Au reușit să-l urmărească pe Khun Phaen și astfel Khun Phaen să poată spune ce s-a întâmplat. Phaen, însă, a refuzat să se întoarcă la palat de frica regelui. Prin urmare, Khun Phaen și Wanthong au fost etichetați ca fugari.

Va urma…

¹ Phaen (แผน, Phěn), un plan sau o diagramă.

² Faa-Fuun (ฟ้าฟื้น, Fáa Fúun), „retrezitor al raiului” sau „aer ceresc rugător”.

³ Kuman Thong (กุมารทอง, Kòe-man Thong), „Băiatul de aur” sau „Fiul de aur”.

⁴ Sie-Mok (สีหมอก, Sǐe-Mòk), „Culoarea ceții” sau „culoarea gri”.

⁵ Kaeo Kiriya (แก้วกิริยา, Kêw Kìe-ríe-yaa), „Comportament splendid”.