Eu sunt thailandez!

Remarca prințesei Máxima din martie 2007 că de Identitatea olandeză nu există, a provocat multe controverse și a fost începutul unei dezbateri aprinse. Au apărut două grupuri: cei care credeau într-o anumită identitate olandeză și cei care respingeau această idee.

Thailanda cu greu cunoaște această dezbatere, aproape toată lumea, în întreaga populație, în cercurile educației și mai ales în rândul elitei, presupune că există așa ceva thainess, identitate thailandeză, numită și ความเป็นไทย (khwaampenthai) numit. Fiecare thailandez primește asta la naștere, ca să spunem așa, și crește odată cu asta. O „Comisie pentru Identitate Națională” veghează asupra acestui lucru.

Un străin ar face-o thainess imposibil de înțeles

Un aspect important al thainess este că este imposibil ca un străin să-l înțeleagă și de aceea critica unui străin la adresa Thailandei este adesea respinsă cu comentariul că „nu poți înțelege Thailanda”. Pe un forum al Bangkok Post a stârnit o discuție acerbă sub declarația „Farang nu poate ști Thainess'. Nu vreau să rețin un comentariu de la Cha-am Jabal:

„Spre deosebire de premisa articolului despre imposibilitatea farangilor de a înțelege Thailanda („Farang nu poate ști – chiar dacă înțeleg”, Bangkok Post, 31 aug), thailandezii trebuie adesea să apeleze la farangi care trăiesc de cealaltă parte a lumea să învețe despre propria lor țară, așa cum am văzut în multe cazuri de corupție importante, precum și în identificarea altor boli sociale, în special în domeniile drepturilor omului și traficului de persoane.
Thai sunt adesea incapabili să învețe despre propria lor țară, fiind prea profund implicați în caracteristicile thailandeze care îi împiedică să caute adevărul. Ei sunt îngreunați de superstiție, importanța imaginii asupra substanței și a armoniei sociale față de adevăr, o toleranță naturală a bolilor sociale și dorința de a atenua lucrurile în loc să abordeze problemele urâte direct.
Farangii sunt un atu pentru Thailanda în multe privințe, inclusiv viziunea lor obiectivă asupra societății thailandeze, care expune adevăruri evidente care sunt adesea invizibile pentru thailandezi.
Pe lângă asta, mă abat de la subiectul meu.

Odată m-am certat cu un prieten thailandez despre budism. La un moment dat, ea a exclamat disperată: „Nu poți înțelege budismul pentru că ești străin!” La care i-am spus: „Dar Buddha însuși era și un străin”. Ea: "Nu este adevărat, Buddha a fost thailandez!" Pentru un thailandez înseamnă thainess toate bune si non-thainess toate cele rele.

Conceptul de identitate este adesea folosit pentru a vă pune în fața celuilalt

Ne putem descrie propria identitate (imaginea de sine și imaginea țintă), adică subiectivă. Determinarea identității olandeze presupune obiectivitate. Cel mai mare numitor comun, o sumă de caracteristici olandeze, împărțită la numărul de olandezi, cu un vârf de cultură, istorie și artă. Asta e în regulă ca activitate științifică, până în momentul în care tragem la întâmplare o persoană olandeză individuală să răspundă pentru asta.

În plus, conceptul de identitate olandeză sau thailandeză este adesea folosit pentru a se opune celuilalt, pentru a sublinia diferențele, pentru a trasa linii de demarcație, adesea cu o nuanță morală, bună sau rea. Ceea ce am întâlnit în literatură este, de exemplu: olandezii nu sunt la fel de servili împotriva autorității ca japonezii, noi suntem puțin mai anarhici; nu la fel de pasionați ca italienii, suntem mai cu picioarele pe pământ; nu la fel de rigid ca britanic, dar mai confortabil și nu la fel de paralizant de confruntare ca americanii, dar mai polder.

În discuția despre thainess aceste diferențe, sentimentul „noi” și „ei” sunt subliniate și mai mult. Aceste două aspecte, ridicarea unei identități naționale la un standard de aur și tendința de a folosi acea identitate pentru a se opune „celălalt”, sunt cele care fac indezirabilă stabilirea unei astfel de identități. Mesajul implicit este întotdeauna: dacă nu îndeplinești standardele și profilul conturat al „identității olandeze”, atunci nu ești o persoană olandeză reală, iar același lucru este valabil și pentru identitatea thailandeză.

Thainess a fost folosit pentru a sublinia puterea absolută a regelui

Care sunt acele calități sau caracteristici care fac pe cineva un thailandez? Unii spun că thailandezii sunt iubitori de pace, alții că identitatea thailandeză are legătură cu venerarea celor trei piloni „națiune, religie și rege”, religia referindu-se aproape întotdeauna la budism. Dar cum a apărut această noțiune thainess stabilit și mai poate fi folosit într-o Thailanda din ce în ce mai diversă și modernă?

Sub monarhia absolută, de la regele Rama IV (Mongkut) până la Rama VII (Prajadhipok), Thailanda s-a confruntat cu Puterile Occidentale de la care au adoptat elementele tehnice și economice pentru a asigura independența Thailandei. În același timp, aspecte ale thainess modificat pentru a evita acuzaţiile de barbarie.

Thainess a fost, prin afișarea ritualurilor regale, folosită pentru a promova puterea absolută a regelui și împărțirea necesară a populației în clase. a sublinia. Bunăstarea populației era strâns legată de puterea regelui. Budismul a susținut acest punct de vedere și a fost predicat de călugări în temple.

Prințul Damrong Rajanubhap a avut o viziune oarecum diferită și mai modernă thainess. El a numit drept cei trei piloni morali ai poporului thailandez „dragostea de independență națională, toleranță și compromis sau asimilare”.

După Revoluția din 1932; Națiune, Religie și Rege

După revoluția din 1932, când a fost creată o monarhie constituțională, nu s-au schimbat prea multe idei în ceea ce privește thainess însemna. Intelectualii au apărat ideea că, în ciuda schimbărilor politice, regalitatea și budismul au rămas în centrul thainess a aparținut și că istoria „rasei thailandeze” a dovedit că acest lucru a fost cazul încă din regatul Sukhothai (secolul al XIII-lea).

În 1939, prim-ministrul ultra-naționalist Plaek Phibunsongkraam a decis să înlocuiască vechiul nume, inclusiv, al țării, „Siam”, cu „Thailand”, pentru a indica faptul că valorile și cultura thailandezilor centrale ar trebui să se aplice întregului țară. În 1945, Pridi a adus înapoi numele „Siam” pentru a arăta că el crede într-o țară multiformă și diversă în care toate etniile își puteau găsi un loc.

În 1949, după expulzarea lui Pridi, Phibun a introdus definitiv numele de „Thailanda” și a început o campanie de „rethaizare” a țării sub steagul Națiunii, Religiei și Regelui. În mod ironic, Phibun a interzis prin decret îmbrăcămintea tradițională thailandeză și utilizarea betelului și a prescris pantaloni pentru bărbați și fuste pentru femei, în timp ce i-a impus bărbatului un sărut de rămas-bun dis-de-dimineață. Despre thainess vorbit!

Domnul Kukrit Pramoj a fost o figură principală în această viziune. În cărțile și jurnalismul său, el a susținut punctul de vedere conform căruia regele și familia regală au fost și au fost întotdeauna necesare pentru ca națiunea thailandeză să fie pașnică, stabilă și prosperă. Și pentru că regele, ca budist, a susținut valorile budiste, domnia sa a fost întotdeauna etică și democratică chiar și fără verificarea si echilibrarea.

Domnul Kukrit a vorbit mult despre democrație, drepturi, libertăți și egalitate, dar a considerat că așa ceva ar trebui să se întâmple în thainess prescris. El a văzut ru thi sung thi tam, „cunoaște de sus și jos” sau „cunoaște-ți locul” ca o virtute importantă printre thainess. Din fericire, el a adăugat că „respectul” și „umilința” sunt, de asemenea, foarte des „thailandezi”.

Vechile credințe despre thainess începe să se ciocnească de realitatea socială

Copii musulmani thailandezi luați de mâna copiilor budiști thailandezi în fața unei porți a orașului cu simboluri regale.

Începând cu anii XNUMX, Thailanda a început să se transforme din ce în ce mai mult într-o societate mult mai variată și complexă. Termenul thainess a fost din ce în ce mai folosit pentru a susține o structură ierarhică învechită, subliniind un specific „decor, limbaj și etică thailandez”.

Acest lucru nu a lăsat loc pentru o clasă de mijloc thailandeză în ascensiune care a cerut mai multe drepturi politice și mai mult control asupra distribuției bogăției. Vechile credințe despre thainess s-a ciocnit din ce în ce mai mult cu realitatea socială.

În vechiul model de thainess, implicând o ierarhie strict organizată, clasa superioară avea datoria de sprijin și bunătate față de cei de sub ei care, la rândul lor, le ofereau loialitate și asistență. Schimbările sociale au făcut acest model inutilizabil, dar a rămas un ghid.

Înțelegerea tradițională thainess a fost, de asemenea, prea limitată pentru a aborda problema originii „rasiale”. A existat o mare presiune asupra multor popoare diferite din Thailanda pentru a deveni „thailandezi” și thainess a îmbrățișa, cu tot ce presupune asta. Acest lucru a devenit cu atât mai important cu cât birocrația și-a extins controlul în toate colțurile Thailandei. Acest lucru a dus la probleme majore, mai ales în sudul musulman.

Cei care nu se ridică la nivelul imaginii ideale a thainess au fost adesea exploatate, refuzate drepturi și supuse ridicolului și chiar violenței. Au fost împinși la margini. Thainess a devenit un obstacol care îi împiedică pe thailandezi să se adapteze la schimbările rapide și profunde din comunitatea lor.

Schimbările în structura Thailandei sunt adesea denumite ne-Thai

Majoritatea thailandezilor sunt convinși că thainess posedă o valoare inestimabilă, al cărei nucleu a fost neatins de secole și este indispensabil pentru a înțelege a fi thailandez. Așa învață copiii: la școală, acasă și în mass-media. Schimbări în plan social, economic și structura culturală a Thailandei sunt adesea etichetate ca ne-thailandezi, ca fiind un comportament anormal.

Un tânăr care nu ascultă de o persoană în vârstă, cineva de pe treapta de jos a unei scări care nu respectă pe cineva mai sus, oameni care cer mai multe drepturi și libertăți, toate acestea sunt adesea condamnate ca comportament greșit prin invocarea thainess. Thainess este văzută ca o valoare care poate fi acceptată sau respinsă pe baza aspectului, comportamentului și vorbirii.

În principal armata și elita sunt cei care au această idee thainess promova. Am vorbit odată cu un thailandez și în focul discuției i-am spus: „Arăți ca un comunist!” — Deloc, spuse el. 'Sunt tailandez!' Thai și comunist se exclud complet reciproc.

Pe site-uri multe laude și glorificare a thainess

Am intrat pe o serie de site-uri thailandeze unde acea imagine este confirmată. Multă laudă și glorificare a thainess fără să i se dea prea multă interpretare, în afară de „națiune, religie, rege”. Caută sensul lui thainess este o călătorie prin simboluri, îndoctrinare, simplitate politică și prejudecăți, voluntare și involuntare. Dau cateva exemple:

• Thailanda este bună en Comunitatea thailandeză se caracterizează prin prietenie,
• Există un singur fel de „thainess”: cultura thailandeză de clasă superioară care stabilește un standard corect și justificat.
• Toți membrii oricărei rase sau grupuri etnice din Thailanda trebuie să „devină thailandezi” înainte de a putea deveni parte a națiunii.

Thainess este considerat de la sine înțeles și, prin urmare, este practic nenegociabil. Am găsit doar un site cu critici; un profesor din Isaan de acolo a descris lupta lui de a deveni un „adevărat thailandez”, care nu a reușit până în prezent, a scris el cu amărăciune. „Sunt prea întunecat și am un accent deschis”. Am dat și peste o recenzie a unei duzini de cărți pentru copii, destinate reconcilierii în conflictul din Sud. dar care într-un mod subtil în cuvânt şi imagine superioritatea de thainess punând înainte.

Bărbat musulman salutat în mod thailandez.

Copiii budiști thailandezi sunt toți mai înalți, mai drăguți și mai bine îmbrăcați decât copiii musulmani thailandezi. Întotdeauna copiii budiști thailandezi sunt cei care preiau conducerea. Templele sunt mai proeminente decât moscheile. Un „thailandez” nu salută un „thailandez musulman” cu „salam' dar cu unul  „wai și sawadee”.

Orice definiție a unei anumite „identități naționale” exclude persoanele care au, de asemenea, dreptul la o viață demnă. Acest lucru se aplică „identității olandeze” și se aplică și mai mult identității thailandeze: thainess.

Dacă Thailanda sunt idee înfricoșătoare de thainess Dacă nu renunți, conflictele mai grave nu pot fi evitate în această societate diversă și în schimbare rapidă. Acum devine înțelegere thainess folosit doar pentru a menţine şi a legitima relaţiile de putere existente.

Bronnen
Saichol Sattayanurak, Construcția gândirii mainstream despre „Thainess” și „Adevăr”.
Construit de „Thainess”, Universitatea Chiang Mai, 2002.
Paul M. Handley, Regele nu zâmbește niciodată, 2006.
Diverse site-uri web.