Invernu in Isan (5)
Ci hè un tramindui piacevule in u paese è intornu. Ciclomotori cù sidecar è guidà è avanti, cù putenza è principale si movenu à i campi di risu. I graneddi gialli-maturi pende promettenti nantu à quasi tutti i paddi è sparghjenu quellu deliziosu odore di ziferanu. Libera rapidamente uni pochi di camini nantu à i dighe da a vegetazione spontanea chì hà ancu apprezzatu u manure, andate rapidamente in i buttreghi per i sacchetti o cumprà quelli reti blu cù maglia fina.
In cortu, u paese hè in turbulenza, a ghjente hà aspittatu questu.
In questi ghjorni vi vede persone chì cunnosci à pena apparsu, vede anziani chì pensate chì si godevanu a so vechja. Innò, ghjovani è vechji sò stati chjamati per dà una manu. Ciacchendu cunfortu cù noi sei in quellu sidecar induve ùn ci hè pocu spaziu per dui. In a strada, fermate spessu à passà i paisani per avè una chat.
È versu l'ottu ore di mane si vede quella maghjina tipica di Isaan : a ghjente curpata, appiccicata contr'à u sole è cù cappelli à mezu à i campi. Fendu u stessu muvimentu una volta è una volta: afferrari, taglià, chjappà, taglià è dinò. Pianu, ma sicuru, a vista di i campi cambia.
Una ora o duie dopu, l'anziani cumincianu à bundle i culmi cut cù una stringa di bambù self-made, i fasci sò posti inseme à intervalli regulari. Li pigliaranu più tardi, un trattore daretu à un trattore di spinta passa pianu pianu in u campu, inturniatu da i zitelli chì piglianu i mazzi racolti è li tiranu nantu à u carrettu, li piacenu, facenu cusì mentre ghjucanu. I cani camminanu felicemente, annusendu i dighe per i buchi di topi è quandu ne scoprenu una, a ghjente và immediatamente quì per dà à i topi l'ultimu colpu. Questi sò ancu ghjittati nantu à u carrettu, un manghjà extra per più tardi.
È chì sarà prestu versu a sera, tutti si riuniscenu duv’ellu ci hè un odore di manghjà. I surci vanu nantu à a barbecue cum'è un snack, i cani stanchi piglianu ciò chì ùn manghjanu micca elli stessi è ci hè tantu chì i misgi si mostranu ancu senza teme di i cani alimentati.
I ghjorni dopu fermanu pieni di isse attività, ma avà i vagoni di trebbia appariscenu ancu in a zona. I bundle di graneddi di risu sò cullati in i cantieri più grande, siparati munzelli per chì tutti ponu guardà u so propiu risu. Pocu tempu fà, a trebbiata era sempre fatta à a manu, parechji anu a nostalgia per ellu perchè una attività allegra chì si facia à u ritmu di u cantu. Ma a trebbiatura di a macchina hè sempre divertente, ognunu si aiuta, una quantità di persone portanu i grappoli à a macchina, un altru numeru si ferma in cima è manda i steli in a trebbiatrice avida. Un'altra parte cullerà alternativamente u risu in sacchetti è saranu stack per persona, ognunu sapi quantu sacchetti hà.
Dopu à a trebbiata hè sempre piacevule à riunite, una birra o lao kao, qualchi spuntini veloci. È filusufizeghja nantu à a cugliera, era bona o micca ? Un annu bonu o cattivu per a qualità?
Tuttu va à u ritmu di Isaan, pianu pianu, ma sicuru. Ettari dopu ettari sò manghjati, tagliati cù falci affilati. Nimu ùn aspetta ansiosamente di vede cumu serà a cugliera dopu à una staghjoni di piovosa. Nisunu chì s'inquieta di l'ominoso rapportu di u clima chì vene una tempesta. Nimu chì cura in l'ecunumia, in u prufittu. Nimu ùn vole fà andà più veloce.
Eccettu l'Inquisitore. Hà affittatu una mietitrice. U risu di a casa di l'Inquisitore hè ghjuntu in mezzu ghjornu, tribbiatu è tuttu, in sacchi pronti à vende. Solu ciò chì hè per l'usu persunale richiede un pocu di travagliu: mette in u sole per siccà, porta in a notte, repite u ghjornu dopu.
Un farang fieru di u rendiment chì era circa trenta per centu più altu per rai per via di più è megliu fertilizzanti. Un farang fieru di u fattu chì ci hè abbastanza pruduzzione per campà per un annu è cù una stampa di u costu per via di a vendita di ciò chì era più. Di sicuru era solu trè rai.
Eppure L'Inquisitore è un po' malinconico.
Nisuna ghjente felice nantu à u campu, solu una macchina puzzole è ruggita. Nisuna risa, nè birra mentre trebbiava perchè hè stata fatta subitu. Nisuna riunione accogliente à a sera dopu u travagliu cumuni. Nunda succede inaspettatamente divertente, ùn ci hè micca un cane in u campu. Ùn aspettate micca in suspense nantu à u prezzu di vendita, De Inquisitor hà digià cunnisciutu chì via Internet.
L'Inquisitore si mette prestu, assistendu i paisani. Entre in a cugliera manuale, cullà i mazzi. I cani fighjanu cum'è indulge u so instinct. Trebbiate longu è in u frattempu regularmente sorsi una birra. Seduta inseme à a sera in un locu sottu à l'arburi. Prufittate di tutti i piatti strani cumpresi a carne di rat.
L'ecunumia ùn hè micca veramente tuttu in a vita.
Allora, hà amparatu qualcosa di novu. Grazie per questu.
Ebbè... qualchì volta ci vole à sceglie trà comodità è divertimentu...
Saluti,
Daniel M.
Ciao, ùn ci hè micca bisognu di sceglie trà facilità è divertimentu, pudete divertirvi à l'aise,...
H...
Storia maravigliosa da leghje, mi ramenta i vechji tempi quandu u fenu era sempre pigliatu da a terra è e patate scavate. Tuttu à manu.
Sinceramente,
Ton
Quì in Isan, nè rete, nè sacchi, nè risu nè acqua.
Ehi Ruud,
Induve in Isaan ùn avete micca risu ?
In verità, aghju intesu dì chì ci sò lochi chì ùn anu guasi piova. In Prasat, Surin avemu ancu avè un rendimentu assai più bassu.
In Khon Kaen.
Una parte di u prublema hè causata da a vicinanza di a cità.
Là, à a fine di u dopu meziornu, cade una bona parte di a piova chì cascaria in paese s’ellu ùn ci fussi a cità.
Questu hè causatu da u béton riscaldatu da u sole, chì pruvucarà una corrente d'aria crescente sopra a cità à strati più freti di l'aria, chì causanu u vapore d'acqua in l'aria per cundensà in a pioggia.
Quandu l'aria scende à chilometri fora di a cità, ci hè pocu acqua in questu è ùn piove micca in u paese.
Hè ancu assai visibile in a cità. Sè vo cacciate fora di a cità cù a pioggia à a fine di u dopu meziornu, hè spessu seccu uni pochi di chilometri fora di a cità.
Ma ùn ci hè ancu acqua in u reservoir, cusì a cità ùn hè micca solu u prublema.
Avemu da fà una staghjoni secca in paese, aghju paura.
Una quantità di pozzi privati di l'acqua di terra sò ancu secchi, aghju intesu.
Ùn sò micca quantu serà grande u prublema, avemu da aspittà è vede.
Ma ùn avemu ancu principiatu a stagione calda, cusì a prospettiva ùn hè micca bona.
U risu raccoltu à a macchina ùn deve micca esse seccu prima nantu à quelli reti blu ?
A ricunnosce chì ? Se fighjate u mondu à traversu i vetri rosati, diventa sempre più bellu. Ùn vede micca i lati menu piacevuli. Tuttu pare esse bellu, bellu o bellu. Funziona in realtà u listessu modu cù l'idealizazione. Idealisendu qualcosa chì fate a stampa in u vostru capu più bella o megliu di ciò chì hè veramente, è quì parlu di u fattu chì pocu o nimu piovi hè cascatu per parechji anni.
Dunque ùn ci hè micca una vera cugliera di risu per parechji agricultori, ricevenu una tarifa per rai da u guvernu di 1000 baht per Rai, allora dipenderà da diverse località s'ellu ci hè una cugliera o micca. Allora mette nantu à un altru culore di vetru.
Caru inquisitore,
Bona storia di novu!
In ogni casu, a ghjente hè di novu in un bonu umore è torna à u travagliu longu è duru
i so soldi.
E motociclette sò state tutte cunvertite in un sidecar in l'ultimi anni (nessun taxi necessariu).
chì rimpiazza bè un pickup.
Sinceramente,
Erwin
Forse l'Inquisitore ci pò dì ciò chì u risu hà veramente cedutu. Una panoramica per rai di quanti kg di risu, quantu u cash prucede da a vendita per kg è ciò chì i costi eranu. È in fine u prufittu per rai. Allora u lettore hà ancu una stampa megliu è pò paragunà cù, per esempiu, u so propiu campu di risu. Quandu aghju lettu chì i machini sò stati utilizati, questu significa chì hè stata pagata è hè per quessa chì e cose vanu bè in a regione, altrimente si saria stata cugliera manualmente perchè saria più prezzu.
Pudemu sperimentà questu in u paese nativu di a nostra nuora in a pruvincia di Chiang Rai. Là, inseme à i paisani, avianu una trebbiatrice in una bella capannone. Un bellu investimentu, ognunu puderia avè u so risu tribulatu quì. Bellu di vede. Cuuperazione cù tuttu u paese.
Eiu, cum'è un vechju agricultore, mi fighjulu è pensu chì questu hè diversu in Olanda.
A qualità di a terra hè impurtante se vulete avè un bonu rendiment.
In corta, prima assicuratevi una bona struttura di a terra, poi cuminciate à suminà o pianta, vi vede chì u rendiment hè assai per centu più altu.
Sè vo vulete cunsiglii di l'agricultori, fatemi sapè .. bona furtuna ... !!