A fiaba di a principessa Manorah
C'era una volta una principessa tailandese chiamata Manorah Kinnaree. Era a più ghjovana di e 7 figliole Kinnaree di u Re Parathum è a Regina Jantakinnaree. Abitavanu in u regnu miticu di u Monti Grairat.
I sette figlioli Kinnaree eranu mità donna è mità cignu. Puderanu volà, ma ammucciendu e so ali puderanu ancu piglià a forma umana.
Dentru u regnu ci era a grande furesta di Himmapan, in quale campava ogni tipu di criature strane scunnisciute à a famiglia reale. À mezu à quella furesta c’era un bellu lavu, induve e principesse amavanu andà in u ghjornu di Panarasi, u ghjornu di a luna piena. Vicinu à u lavu campava un vechju eremita, chì ci praticava e so meditazioni.
Un ghjornu, un ghjovanu chjamatu Prahnbun facia una passeggiata in a furesta di Himmapan è hà vistu e sette principesse chì ghjucanu à u grande lavu. Prahnbun, inebriatu da a bellezza di Manorah, hà pensatu: "Se possu catturà è prisintarila à u prìncipe Suton, figliolu di u rè Artiyawong è a regina Jantaivee di Udon Panjah, u prìncipe s'innamorarà di sicuru d'ella. Ma cumu puderaghju catturà ella?"
Prahnbun sapia di u vechju eremita è hà decisu di circà i so cunsiglii per rializà u so pianu. L'ermitanu hà dettu à u ghjovanu chì catturà Manorah seria assai difficiule, perchè e principesse puderanu vulà à ogni risicu. Hà dettu ancu chì in u prufondu di a furesta campava un grande dragone, chì puderia probabilmente aiutà. Prahnbun rifiutò stu cunsigliu è si precipitò versu u dragone.
U grande dragone ùn era micca cuntentu quandu hà intesu u pianu di Prahnbun, ma era eventualmente cunvinta è detti à Prahnbun una corda magica, cù a quale hà sappiutu catturà Manorah. Prahnbun ringraziò u dragone, si precipitò à u lavu cù quella corda magica è si arrampicò à a riva di u lavu induve i zitelli Kinnaree ghjucavanu. Eranu cusì pigliati in u so ghjocu chì ùn anu micca vistu u periculu finu à chì Prahnbun hà lanciatu a corda magica intornu à u collu di Manorah, impediscendu di scappà. Tutte e so surelle avianu a paura di esse chjappu ancu è volavanu in un locu sicuru.
Prahnbun hà ligatu l'ali di Manorah inseme per ch'ella ùn puderia micca volà è si n'andò di spalle à Udon Panjah per presentàla à u principe Suton. U prìncipe passava à cavallu à traversu i boschi è scontra à Prahnbun cù u rigalu per ellu. U prìncipe fù subitu incantatu da a bellezza di Manorah è quandu Prahnbun li disse ch'ellu avia catturatu a principessa soprattuttu per ellu, era riccu ricumpensatu.
U prìncipe riturnò à u palazzu d'estate in a furesta, induve l'amore trà u principe è a principessa fiurisce più. Quandu u prìncipe hà infurmatu à u so babbu è à a mamma di sta nova felicità, eranu assai cuntenti è un matrimoniu era subitu urganizatu. U prìncipi Suton è a Principessa Manorah si n'andò inseme à u grand palazzu in Udon Panjah, induve si maritavanu.
À a corte ci hè un altru principe, chì hè assai ghjilosu. Quandu u prìncipe Suton và à a battaglia è lascia a principessa sola, u cattivu porta à u so pianu. U principe ghjilosu dice à u rè chì a principessa face assai male in a terra. Proponi di brusgiala viva per sradicà u male per a più gloria di u regnu. A principessa Manorah dumanda dopu à u rè se, prima di esse brusgiata à u palu, ella pò fà un ballu chì richiede chì e so ali ligate sò slegate. Hè permessu è appena e so ali sò liberi, fughje u paese torna à u Monti Grairat. Ella lascia un anellu è altri indizi per u prìncipe Suton per truvà ella.
U prìncipe Suton torna da a guerra, manca a so moglia è parte in una ricerca disperata. Vaga in a furesta per 7 anni, 7 ghjorni è 7 ore. Scontru innumerevoli mostri, chì hà da cummattiri è finalmente ghjunghje in u palazzu di u so amante. Là l'aspetta una prova finale. U rè è a regina anu tutte e 7 figliole vistute in u listessu modu è tutti anu una maschera. U prìncipi Suton deve ricunnosce u veru Manorah, ma per furtuna hè aiutatu da u diu Indra. Sembra una mosca sopra a testa di Manorah. Allora passa ancu sta prova è dopu chì u prìncipi Suton è a principessa Manorah anu campatu felice per sempre
Sta legenda vene da u Divyavadana, un'antulugia di stori buddisti è hè dettu in modu diversu in diversi paesi. Sopra hè a storia cum'è hè Tailanda hè statu dettu è tramandatu di generazione in generazione da u periodu Ayutthaya.
- Missaghju rinviatu -
Storia assai bella. Quantu mi cuncerna, seria inclusa in i libri di fiaba esistenti dumane.
Ti ringraziu per sparte questu cun noi è s'è vo avete più di stu tipu di fiabe allora sparte sò certamente apprezzatu da mè
Bona ghjurnata
Cor Verkerk
Ci era una volta.
Mitica fiaba.
Avà sò da induve vene u nome Kinnaree è ancu l'apparenza di sti figurine. Amparatu qualcosa di novu. Puderaghju sapè più nantu à altri dii è dimònii.
Dank
Daniel
Sempre una bella storia.
Vivemu vicinu à u Parcu Forestale di Manora in Phangnga è chjamatu u nostru B7B dopu: http://www.manoragarden.com. Bellu di leghje torna.
Forse hè per quessa chì 777, i 7 anni, 7 ghjorni è 7 ore, hè un numeru furtunatu ? Ci sò assai di elli, ma sta storia puderia digià spiegà 1 d'elli. Questu à parte; grazie per a bella parabola!
Grazie à Gringo. Aghju quattru bellissimi "kinnarees" fatti a mano appesi à u muru quì. Quandu l'aghju compru pensu chì eranu assai belli, ma ùn cunnosci micca u fondu. Avà sò è avà sò ancu perchè u populu tailandese, quandu mi visita, li trova cusì belli è mi dice chì aghju un bon gustu "decoratu".
Una bella storia, grazie. Ancu s'ellu hè statu scurciatu un pocu quì. In a versione più longa, u prìncipe hà da passà più teste è una farfalla d'oru vola intornu à a testa di Manorah. U numeru 7 ricorre ancu in più posti:
https://www.gotoknow.org/posts/458723
A morale di sta storia: cum'è un omu (da un bonu sfondate) pudete catturà una bella donna è ella cascà per voi è ti amarà. Avemu vistu ancu chì in i numerosi saponi Lakorn.
Ci hè una storia di u Kinnon (กินนร)? A versione maschile di queste creature magiche, metà d'uccelli, metà umane?
Grazie per sta storia.