Monaci in BanLai

Di Dick Koger
Postatu in Buddisimu, Storie di viaghju
Tags: , , , ,
10 May 2016

In casa di Thia è soprattuttu daretu à ella, hè assai occupatu. Una decina di donne cucini. I foglie di banana sò ripieni di risu. Vasti giganti di carne sò nantu à u focu. L'omi interferiscenu cù a decorazione di a casa. Solu avà capiscu chì i monachi venenu digià sta sera.

Versu trè ore, decisu chì mi possu trattà è aghju pour un vetru di Mekong. In seguitu dumandu à Yot, un cuginu di Thia, di versà un biccheri per l'omi occupati. Cù, u figliolu, vene in casa è mi saluta cun un chjappu pulitu. Mi sentu assai bè cun ellu, soprattuttu chì aghju un ghjocu di computer cun mè. Loth, a so moglia, mi dumanda sempre ciò chì vogliu manghjà.

Nove monaci

Una corda cù bandiere autofatte hè stesa intornu à a casa. Dentru ci sò nove tappetini di lussu longu à un muru, perchè nove monachi venenu. Nove hè un numeru furtunatu perchè avemu avà Rama IX. Daretu à ogni tappettu ci hè un cuscinu è davanti à ogni monacu ci hè un sputatu, un litru d'acqua, una Fanta è un pacchettu di sigarette, perchè i monachi cunnosci solu un stimulante, à dì u fumu. In un angulu si trova l'altare rickety cù uni pochi di statue di Buddha è bibletti religiosi.

I novi monachi arrivanu da parechji tempii, perchè u tempiu in BanLai ùn hà micca tanti. Apparentemente ci hè ancu un più altu ch'è u primu omu di BanLai, perchè stu monacu si trova u più vicinu à l'altare è subitu piglia i redini, vale à dì ch'ellu ligami una corda intornu à e duie statue di Buddha è unrolls u tangle à u monacu vicinu à ellu, u numeru di BanLai. unu. Questu passa à l'altru, è cusì finu à l'ultimu, un monacu cute baby (u mo verificatore ortograficu vole cambià questu in wren, ma mi ricusu). U capu hà una voce chì mi ramenta u pastore Zelle. Stu omu pridicava in una chjesa in Rockanje è in l'estate sedie sò stati posti fora per i bagnanti, chì ùn anu micca bisognu di una parolla senza un sistema di sonu. Un dettu particulari di stu predicatore era chì era un cuginu secondu di Margaretha Zelle di Leeuwarden, chì diventò più famosa sottu u so nome d'arte, Matahari.

cantu

Torna à BanLai. Prima di principià a cerimonia, u patronu accende un sigaru da a so sacchetta. Allora offre à u nostru monacu un sigaru, chì accetta cun piacè. Mumenti dopu, u cantu principia. Fortu è à un ritmu veloce. Ci vole una vintina di minuti. Allora l'acqua si mette in tazze è e preghiere sò ripete. A casa hè benedetta. Dopu chì u travagliu hè fattu, a maiò parte di i monaci spariscenu rapidamente. Ognunu cù una busta piena. U nostru stessu monacu cuntinueghja à chjamà per un pezzu. Allora tutti i prisenti piglianu cibo è bevande è si mette a musica. Festa per a famiglia è l'amichi. I monachi ùn manghjanu più dopu à l'undici di a matina.

Ghjovi matina mi alzu à sette è mi nutu cù u mo orrore chì i novi monachi sò digià ghjunti. Mentre mi duscia, u cantu ricumincia. Cum'è in l'occasioni precedenti, aghju nutatu chì i prisenti sò soprattuttu anziani. Dopu à quindeci minuti di preghiera, i monachi sò furniti cun un pastu raghjone bè. Monk Zelle ùn manghja micca. Parte cù u so cunduttore monacu. U nostru monacu diventa cusì u numeru unu. Tutti i monaci portanu a so padedda cun elli, chì generalmente usanu per piglià u risu in a matina. Avà i paisani, ognunu cù a so cestera di risu, venenu à chjappà issi pani. U monacu capu benedica tutti i prisenti asperghjendu acqua cunsacrata. I monachi partenu è dugnu à u nostru monacu, fora di u protocolu, una scatula di sigari. Dice bè, grazie.

Ubriacu

Quandu i monachi sò andati, a ghjente principia à manghjà è à beie whisky biancu. Allora e donne, chì anu preparatu tuttu, manghjanu. A musica hè forte. Horrible. Ùn hè micca un tonu pulitu. Siccomu tutti volenu sopra à a musica, u gridamentu hè necessariu. Tutti facenu cusì, cusì chì a musica hè furtunatamente solu audible in u fondu. Hè stranu chì e donne anziane anu più divertenti. Battannu e mani è ballanu cù l'altri. Principalmente volenu esse fotografiatu, ma mi fermu quì. A dece ore finisce a festa, ma i briachi fermanu. Pigliu a mo propria piccula motocicletta, chì avemu purtatu cun noi, à ChiengKam è cumprà parechji libri di fumetti per With. Quandu tornu aghju trovu alcune mogli di pesci ubriachi chì babbuleghjanu, chì à pena m'inspiranu. Mi ritiru in a mo stanza, dopu à tuttu, aghju a mo propria stanza in questa casa, ma un tippu borraccia vene à disturbà. Pensu chì mi dici chì hà un tumore nantu à a testa è chì hà bisognu di soldi per l'uspidale. Ùn facciu micca carità, cusì l'aghju cacciatu fora di a stanza. Aghju decisu chì saria sàviu per mè andà in una piscina à quattru chilometri da quì.

Vennari facemu un bellu viaghju. Thia cù a moglia è u zitellu, Pot ditto, Yot solu, perchè a so moglia hà da dà nascita stu mese è di sicuru ziu. A propositu, aghju dettu chì quandu mi alzaraghju, Loth hà digià acqua calda pronta per u mo caffè. Va bè, hè cusì chì deve esse. U caffè hè seguita da una deliziosa zuppa di risu. Andemu prima à u nordu, versu ChiangRai, ma dopu à vinti chilomitri vultà à diritta, versu u Laos. Appena prima di un passaghju di fruntiera, chì ùn hè micca permessu di attraversà, a strada si curva à manca. Hè una strada rocciosa attraversu e muntagne. Una zona indescrivibilmente bella.

Yao

Avemu regularmente vede rapprisintanti di una tribù di muntagna, u Yao, à u latu di a strada. Genti chjuchi, vistuti principarmenti di neru. Di solitu portanu una spezia di piuma di canna, da quale sò fatti i spazzini. Sò sorpresu chì sta strada hà ancu un numeru, u 1093. Eventualmente duverebbe finisce in ChiengKong, ma ùn andemu micca cusì luntanu. A nostra destinazione hè una muntagna da quale avete una vista di Laos è u fiume Mekong. À u pede di sta muntagna manghjemu in un paese di persone Yao. Sò statu colpitu da un cartellone di Philips. Andemu ancu in ogni locu.

Dopu à u pranzu è una buttiglia di Mekong, cuminciamu a scalata. Dopu à uni pochi di metri, aghju fighjulatu è capiscu chì ùn aghju mai fà in a so vita. Dicu fermamente chì aspittaraghju in u ristorante. Allora Yot si ricorda di colpu chì ci hè una strada per una vittura davanti. Tutti caminanu è Thia, Yot è eiu andemu in vittura. Truvemu un chjassu strettu è ripidu è infine ghjunghjemu à un altipiano, induve a vittura ùn pò andà più in là. Videmu l'altri chì s'avvicinanu in cima sopra a cresta. U ziu (so babbu di Yot), sessantadui anni, hè u primu sopra. Allora pò beie ancu di più cà u mo whisky. Avemu sempre à cullà una distanza relativamente corta è grazia à u fattu chì Thia è Yot si turnanu chì mi spinghjenu, l'aghju fattu. Vengu senza fiatu. A vista hè magnifica. Propiu sottu à noi hè u Laos. Inaccessibile à menu chì salti.

In Laos, u Mekong si stende. Questa hè l'unica zona induve u Mekong ùn hè micca u cunfini. Hè cusì bellu quì chì sò cuscente chì questu hè unu di i mutivi chì sò in Tailanda vole cuntinuà à campà. Riturnemu tutti in vittura è manghjemu qualcosa in un altru paese. Quandu turnemu à ChiengKam, l'alimentu deve esse compru novu. Dicu chì ùn aghju micca fame è ùn paghe micca. Ùn possu micca capisce à Thia chì pensu chì hè megliu esse generosu cù ellu, a so moglia è u so figliolu, ma chì ùn vogliu micca nutriscia dodeci parenti ogni ghjornu. In casa bevemu Mekong. Ziu beie cun piacè.

Nisun cumenti hè pussibule.


Lascia un cumentu

Thailandblog.nl usa cookies

U nostru situ web funziona megliu grazia à i cookies. In questu modu pudemu ricurdà e vostre paràmetri, fate un'offerta persunale è ci aiutanu à migliurà a qualità di u situ web. Read more

Iè, vogliu un bonu situ web