7-Eleven, farangul, fata și poștașul

Nu, dragi cititori, acesta nu este titlul celui mai recent film Peter Greenaway, ci o piesă preluată din viața reală, un italic despre lucrurile mărunte care mă pot face fericit în lumea mea personală.

Există un 7 nu departe de casa noastră - Unde nu, te aud întrebi și asta nu este în întregime nejustificat - Oricum, consider 11/7 ca un microcosmos al societății thailandeze în care toate nivelurile populației, tineri și bătrâni , bogați și săraci, se întâlnesc între tejghea frigorifică și casa de marcat. Nu voi comenta dacă acest lucru poate duce la o mai bună înțelegere, dar este un biotop interesant pentru un Farang curios și observator, care îi poate oferi o perspectivă asupra relațiilor sociale, a moravurilor și a moravurilor adesea complexe ale țării sale gazdă. Aș putea scrie o carte doar despre conversațiile care au loc la amurg în mica parcare sau pe treptele din fața magazinului. Pentru cele mai recente bârfe, știri și ocazional chiar dezbateri aprinse, există o singură adresă și aceasta este 11/7.

Odată am intrat căutând ceva ce nu-mi amintesc de mult, poate ceva banal. Am început să vorbesc cu una dintre cele două fete din spatele tejghelei. Ca parte a cursului meu de integrare conceput de sine, fac asta mai des, stau de vorbă cu localnicii. Te ajută să stăpânești mai bine limba și îți oferă mai multă încredere în tine. Iar fata avea ochi frumoși și dulci.

Când m-a văzut amânând despre alegerea mea pentru nu știu ce mai, m-a ajutat cu cel mai larg zâmbet posibil și de când trec pe acolo pentru nu știu ce și o discuție. Fata cu ochi dulci este binecuvântată cu un nume nepronunțat, dar părinții ei au anticipat acest lucru dându-i porecla Neung ca primul născut. Neung este un exemplu de prietenie care depășește cu mult amabilitatea obligatorie și neobligatorie pentru clienți impusă de sus.

(Tnature / Shutterstock.com)

O altă persoană plină de bunătate este Anurak, poștașul. În fiecare zi îl aud venind de departe, pentru că sunetul distinctiv al mopei sale care stropește, exclude orice greșeală. Chiar și Sam, câinele meu ciobănesc catalan încăpăţânat, care cultivă o suspiciune sănătoasă față de oricine îndrăznește să treacă dincolo de poartă, a fost luat repede de Anurak, dar poate că acesta din urmă se datorează faptului că mănâncă uneori kai yang, pui la grătar pe un băț. . , aduce pentru Sammie...

Recunosc cu ușurință că am un punct slab pentru poștași. Bunicul meu era unul. A mers cu bicicleta sa de serviciu, cea mai grea, în tururile sale, în toate condițiile meteorologice, timp de aproape patruzeci de ani. A făcut asta într-o perioadă în care slujba și slujirea erau încă verbe. Lui îi datorez prenumele meu, dar era cunoscut în toată lumea drept „Jan Fakteur” – pentru cititorii olandezi de nord: factur este echivalentul flamand al poștașului – o poreclă pe care o purta cu mândrie. Niciun efort nu a fost prea mare pentru el și când a fost promovat după mai bine de cincisprezece ani de serviciu loial într-un municipiu mic și a fost nevoit să se mute într-o municipalitate mai mare, în trei zile i-a fost transmisă o petiție directorului de poștă care a fost semnată de aproape toți locuitorii. , primarul și pastorul responsabil, să-l lase pe Jan Fakteur să intre în sat. Anurak îmi amintește vag de el pentru că și el ar face tot posibilul să te ajute.

Are un singur dezavantaj, dar îl împărtășește cu mulți dintre compatrioții săi: punctualitatea nu este chiar treaba lui. În timp ce în trecut, în Flandra, pe strada noastră, puteam, ca să spun așa, să-mi pun ceasul când a apărut poștașul nostru de încredere, aceasta este o chestiune foarte diferită în Isaan. Recunosc cu ușurință că acest lucru se datorează nu numai lui Anurak însuși, ci mai ales numeroșilor săi prieteni și cunoștințe, care se pare că toți îl consideră partenerul de conversație ideal cu care să discute. Mai mult, temperaturile extreme și eforturile depuse în mod regulat îl impun să ia ceea ce voi descrie eufemistic drept „mici pauze de băut” pentru a-i oferi sufletului său mereu însetat împrospătarea necesară. Nu este nimic în neregulă cu asta în sine, cu condiția ca Anurak să se limiteze la apă, dar de foarte multe ori preferă să consume potolitoare de sete alcoolice și acest lucru are consecințe nu numai pentru utilizarea timpului, ci și pentru stilul său de conducere și prestarea serviciilor.

Recent am descoperit că Neung și Anurak au ceva împreună. Intr-o zi foarte calduroasa am intrat in 7/11, aburind de sudoare, sa ma bucur de putina racoare cu aerul conditionat functionand la viteza maxima. Tocmai când eram pe cale să iau o băutură răcoritoare din spatele frigiderului, i-am văzut împartând rapid un sărut și o îmbrățișare în spatele tejghelei. Aproape în secret și poate fără să-mi dau seama că le puteam vedea. Când am observat cât de util și prietenos a fost Anurak în timpul unei vizite ulterioare, i-am văzut ochii dulci luminându-se și zâmbetul ei devenind chiar mai larg decât de obicei. Ochii aceia spuneau că era mândră de băiatul ei. Uneori este foarte frumos ceea ce vezi, când începi cu adevărat să te uiți la oameni...