Integrare (depunerea cititorului)
Aproape a sosit momentul, ați luat în sfârșit decizia După o consultare amplă cu partenerul dvs. și ați analizat amănunțit argumentele pro și contra, ați decis să lăsați Olanda în urmă și să faceți din Thailanda noua ta țară de origine.
Ieși la pensie în curând și i-ai promis deja partenerului tău mai devreme că îți vei petrece bătrânețea comună în satul din Isaan unde s-a născut partenerul tău. Desigur, nu ați făcut-o peste noapte și ați citit pe Thailandblog și ați făcut o listă cu toate informațiile și măsurile necesare pe care trebuie să le luați. Financiar esti in forma, ai un venit mai mult decat suficient si ai si vanzarea casei tale.
Asigurarea de sănătate este încă un lucru, dar ați decis să faceți o asigurare de sănătate thailandeză, una nu foarte scumpă pentru că există desigur și un pot de economii.
Din fericire, ești o persoană care mănâncă ușor și nu atât de legat de mâncarea olandeză, deoarece o plimbare până în orașul mare este ușor de 80 km. Deocamdată te vei muta la soacra până când casa de pe terenul tău pe care ți-a dat-o socrii este complet gata. Desigur, trebuie să fie disponibilă și o mașină, ai fost de acord că tu poți decide modelul și partenerul tău poate decide culoarea.
Mulțumită lui Ronnie și Erik și regretatului Lammert de la Thailandblog, aveți obligațiile dvs. de viză și formalitățile fiscale complet îngrijite. Totul de pe listă a fost eliminat și sunteți gata de plecare.
Totuși, din listă lipsește un lucru: INTEGRAREA, după unii oameni de știință un element foarte important, am citit recent că un studiu de 4 ani a arătat că politica de integrare a eșuat grav, atunci cred că nu ai nimic mai bun de făcut acum ? Integrarea conform Wikipedia este procesul de socializare al aculturației în care membrii unui grup nedominant se amestecă cu grupul dominant, dar mențin și contactul cu alți membri ai propriului grup.
În opinia mea, un fenomen nefiresc care este impus de opinia publică.
Oameni asemănători de pretutindeni în lume se caută unii pe alții, olandezi care au emigrat în anii 50 și 60 în Canada, Noua Zeelandă, Australia și cine știe unde, ei rămân împreună peste tot și nu este nimic rău în asta, uită-te la natură. și încearcă să vezi o grămadă de pescăruși într-un zbor de porumbei acolo, chiar merge atât de departe încât există grupuri precum Amish care sunt atât de integrati încât după aproape 300 de ani mai conduc un cal și o căruță și acolo Nu este nimic rău în asta atâta timp cât vă respectați unul pe celălalt. Sunt rezident aici, în satul Isaan unde locuiesc, dar nu voi deveni niciodată thailandez, sunt și voi rămâne mereu olandez. Farang, de asemenea, inconștient se localizează aici, la fel ca thailandezii din Europa.
Doar încercarea de a trăi bine împreună și de a accepta idiosincraziile fiecăruia este suficient, integrarea este nefirească.
Despre acest blogger
Citiți cele mai recente articole aici
Trăind în ThailandaIanuarie 21 2025Aceiatorul thailandez taie tare (propunerea cititorului)
Trimiterea cititoruluiIanuarie 21 2025De vânzare de la un cititor: Teren în Chiang Mai în mijlocul naturii
Scrisoare de informare privind imigrareaIanuarie 21 2025Scrisoare de informare privind imigrarea TB nr. 008/25: Imigrare Chanthaburi – Prelungirea anului Pensionat
Intrebare privind vizaIanuarie 21 2025Întrebarea privind viză pentru Thailanda nr. 008/25: Perioada de valabilitate a vizei Non-O
Integrare, un cuvânt frumos. Dar când ești integrat? Daca vorbesti limba? Îți adaptezi stilul vestimentar și obiceiurile alimentare la mediu? Nu!
Ești integrat doar atunci când vecinii sau prietenii tăi thailandezi, în ciuda problemelor lingvistice, te invită la o petrecere de naștere sau doar la o masă bună. Ei vin să-ți ceară ajutorul pentru a duce un membru al familiei la spital sau pentru a-și duce fiul la clubul său de fotbal.
Dar dacă vin și să te ajute dacă ai avut un accident și trebuie să te prezinți la secția de poliție.
Locuiesc în Isaan de peste 14 ani și voi rămâne mereu Ta farang. Dar consider acest nume un dar și aici mă simt ca acasă.
Problemă fierbinte dragă redactor.
În Țările de Jos, guvernul nu a reușit să facă tot posibilul și, cu siguranță, majoritatea naționalităților au reușit destul de bine în viața publică.
Există zeci de naționalități care trăiesc acolo [Țările de Jos], cine știe, poate toate naționalitățile din lume.
Este trist că există anumite grupuri care nu vor să-și uite naționalitatea inițială și, chiar și după câteva generații, se opun noii lor țări în sens politic.
După părerea mea, puteți spune și că una dintre cele două părți, țara cu regulile ei, a fost prea slabă sau prea strictă. Iar imigrantul care se simte deplasat trebuie să facă o altă alegere. Țările de Jos versus Thailanda ar putea fi un bun exemplu. Oricine poate completa povestea acolo, cu excepția unui pic de legislație a ziarului umed, este un obiectiv deschis, Olanda. Oamenii încă mai au ideea că Thailanda este centrul pământului și că rămâi mereu un străin cu limitările sale.
Chiar dacă locuiești acolo de cincizeci de ani și nu aduci o roabă, ci un container cu bani.
Vorbind limba thailandeză toată săptămâna sau trei luni în portocaliu, la douăzeci de metri mai ești încă acel „farang”.
Mi se pare logic că grupurile înseși vor să se adapteze, mai ales dacă [încă] vorbesc prima limbă și vor să experimenteze cu acei compatrioți în stoc neuitatul mod de viață al țării, dar mulți nu văd asta atât de repede și clar. Un exemplu sunt cei trei Ani Nou din Thailanda, cât de clar poate fi. În viața de zi cu zi obișnuită, „noi” ne adaptăm maselor, în plus, mulți își experimentează propria viață cu propria lor naționalitate sau religie. Nimic împotriva ei atâta timp cât faci la fel cu celălalt.
Toate păsările zboară în aer, doar pentru a încheia.
Cei mai mulți farang intră în Thailanda cu bani, făcând viața mult mai ușoară familiei femeii. Nu pot deține proprietăți, nu pot beneficia de un sistem social. De obicei, sunt mai în vârstă și au experiență de viață. Suntem supuși unor reglementări destul de stricte privind vizele. Mă pot exprima bine în thailandeză, mănânc rar mâncare farang, dar absolut nu pot și nu vreau să mă integrez (am încercat cu ani în urmă, dar încă mai avem acel farang).
Imigranții din Belgia se bucură de un sistem social foarte bun, pot deține proprietăți, pot primi sau câștiga bani. Copiii lor pot merge la școală gratuit, nu există reguli de viză. Le facem viața ușoară și plăcută pentru ei și familia lor. Ce întrebăm? Respectă-ne modul de viață, te vom respecta și pe tine. Vă rugăm să învățați limba și să încercați să vă integrați pentru că avem reguli despre deșeurile menajere și împotriva deteriorării.
Diferența dintre Thailanda și Belgia este enormă. Integrarea nu este absolut la fel cu respectul.
Soția mea vorbește perfect flamandă, are dublă naționalitate și nu are prieteni thailandezi sau flamand în Flandra. Ne avem unii pe alții și familiile noastre, facem aproape totul împreună, vorbim mult și cu adevărat despre orice. Au un cerc de cunoștințe, dar puțină nevoie de discuții pe stradă. Este integrat? Poate chiar suntem puțin antisociali pentru unii pentru că urmărim știrile și vorbim și despre problemele din lume. Pentru mulți, asta este departe de patul lor.
Trăim 5 luni în Thailanda și restul în Belgia, așa că beneficiem de ambele. Sau profită de noi?
Un blogger binecunoscut a scris odată o poveste frumoasă despre integrare.
https://www.thailandblog.nl/opinie/je-wordt-nooit-een-thai-de-hemel-beware-ons-daarvoor-2/
Citez:
„Cea mai mare barieră în calea adaptării rămâne etnocentrismul, convingerea că propria ta cultură este cea mai bună în aproape orice. Lasă acest gând. Nu compara (prea mult). Suspendați-vă judecata. Un alt obstacol important este limbajul. Cred că singura modalitate de a înțelege o cultură este prin limbaj, cu unele excepții. Învățarea limbii le arată și thailandezilor că sunteți interesat de cultura lor. A fi activ în societatea thailandeză într-un fel este, desigur, o necesitate. Sunt convins că fiecare poate găsi o sarcină care să-i convină.
Un alt obstacol este agățarea de stereotipuri și generalizări. Limpeziți-vă mintea, până la urmă, cultura thailandeză și thailandeză nu există. Abordați fiecare thailandez cu un aspect proaspăt. Uită că el/ea este thailandez. Vezi doar persoana din el/ea. Căutați terenul comun, există destule și, din nou, fiți curios. Continuați să întrebați și să puneți întrebări. Păstrează-ți simțul umorului. Ca în orice proces de învățare, este necesar să faceți gafe. Învață din asta, thailandezul te-a iertat deja.
A fi adaptat nu înseamnă, repet, că trebuie să devii sau să te comporți ca un thailandez. Ideea că ești naturalizat dacă conduci și împotriva traficului, strângi pungi de plastic la 7-Eleven, crezi în fantome, îmbrățișezi budismul sau te îmbăți la fiecare petrecere este la fel de prostească ca și a te aștepta ca partenerul tău thailandez să fie naturalizat în Țările de Jos dacă ea poate face față frigului, îi place heringul, îi place lui André Hazes mai mult decât Phumpuang Duangchan sau preferă bicicleta în locul mașinii. De asemenea, nu trebuie să vă placă toți thailandezii sau să vă așteptați ca toți thailandezii să vă placă.
A fi adaptat înseamnă că te simți confortabil, împlinit și confortabil în societatea thailandeză, că simți că știi acea societate, că ești inclus în ea și poți participa la ea la cele mai multe niveluri, că te plimbi dezinhibat și în același timp. vă păstrați propria identitate, valori și integritate. Este, pe scurt, să te simți ca acasă.
Totul pare o sarcină destul de mare și uneori este. Nu funcționează niciodată. Dar o încercare sinceră de a face acest lucru este o mare provocare și o îmbogățire a vieții tale.”
M-am simțit întotdeauna confortabil în societatea thailandeză, de fapt încă din prima zi. Asta nu înseamnă că am fost întotdeauna de acord cu tot ce s-a întâmplat. De multe ori eram doar supărat.
Complimentele mele
Sincer tradus așa cum este, spre deosebire de ceea ce vezi adesea la televiziunea olandeză în aceste zile, dorind să dai vina pe alții în ziare care polarizează din ce în ce mai mult în privința integrării.
Cred că ceilalți care doresc să descopere mai multe perspective despre integrarea propriilor compatrioți ar trebui să caute mai departe în străinătate pentru a vedea cum este comportamentul și să nu se comporte întotdeauna ca superior și să se nege, pentru că același lucru pe care îl descrii se face și în afara Țărilor de Jos. . Toleranța, pe de altă parte, nu permite apariția acestui comportament.
Sunt șocat de modul în care oamenii vorbesc despre subculturi.
Cel puțin thailandezul este sincer când celălalt se numește farang și nu doar când ți se potrivește pentru că ai o altă nuanță a pielii.
Inima ta este împărțită între 2 țări, asta face parte din asta. În noua ta țară natală, cu siguranță nu trebuie să faci totul așa cum face un rezident stereotip, nici oamenii care s-au născut și au crescut acolo. Iar oamenii care nu te cunosc s-ar putea să nu te vadă niciodată ca „unul dintre noi”. Oamenii cu rădăcini străine în Țările de Jos, Thailanda sau oriunde auziți spun că primesc întotdeauna puțin sau mai mult decât o mică ștampilă de „ești cineva din afară”.
Deci ce poți face? Înotând în societate, chiar nu trebuie să-ți arunci toate obiceiurile alimentare peste bord sau să arzi toate navele în spatele tău. Uneori este plăcut să vorbești cu cineva în limba ta maternă. Evitarea extremei: a te retrage într-un cocon de oameni și lucruri din țara ta natală nu este sănătos, încercând să te asimilezi pe deplin din toate punctele de vedere, nici eu nu aș face asta. Un picior în două lumi, nimic rău în asta. Bucurați-vă și ignorați pe cei care vor să vă încadreze cu asta sau cutare etichetă.
Sunt în Thailanda de vreo șase luni acum. Încurcarea nu este o opțiune pentru mine. Nu am fost niciodată. Când studiam matematica la Utrecht, un grup de limburghezi s-a gândit că eu, ca colegă din Limburg, ar trebui să am probleme cu ei. Când au observat că merg pe propriul meu drum, a rezultat un comportament de-a dreptul ostil al grupului. Am crezut că e bine.
Locuiesc într-o mică comunitate de fermieri și sunt singurul farang de acolo. Merg la două școli să vorbesc engleză cu copiii și uneori ei strigă „Kruu Peter” când mă văd undeva. Uneori oamenii nu știu că exist și strigă „Uite, un farang!” de îndată ce mă văd. Apoi strig înapoi râzând: „Uite! Copii thailandezi!”.
Încet, adopt o serie de obiceiuri. Mănânc cu degetele, betisoarele și lingura. Luminile se sting la ora 9 și obloanele se deschid din nou pe la ora șase. Transfer niște obiceiuri occidentale. Îi spun șeful echipei de constructori și îi spun „Uite-o” când comand mâncare la una dintre restaurantele din sat. Serviciile locale de colet nu mai livrează la casa șefului satului, ci se referă la locație ca „casa farangului”.
Întotdeauna am avut o mare afinitate cu budismul. Nu ca religie – sunt ateu – ci ca filozofie/stil de viață.
Integrarea nu va avea loc, probabil; Voi fi mereu farangul. Dar mă adaptez cât mai mult la comunitatea care m-a primit atât de călduros.
Să nu mai vorbim despre asta. Integrarea în TH nu va funcționa niciodată pentru că țara respectivă nu vrea asta. Ultima ta propoziție spune totul și este mai mult decât suficientă: adaptează-te cât mai mult. Aș adăuga: comportă-te receptiv, stai departe de ilegalități și bucură-te de lucrurile thailandeze care îți plac. Terminat!