Chiranan Pitpreecha – sufletul îndură…

Chiranan Pitpreecha (Foto: Pinterest)

„Sufletul rezistă” este o frază din 'Primele ploi" una dintre cele mai cunoscute poezii critice din punct de vedere social de Chiranan Pitpreecha (°1955, Trang).

Am ales acest titlu pentru că spune multe despre tăria de caracter a acestei femei speciale care este binecuvântată cu multe talente. Pe lângă faptul că este scriitoare, traducătoare și editor, ea este și fotografă, director de muzeu și, mai presus de toate, o figură a feminismului din Thailanda.

Se știu puține despre anii copilăriei, dar cert este că ea a început să scrie primele poezii la vârsta de treisprezece ani, încurajată să facă acest lucru de mama ei care conducea o librărie. A studiat medicina la Universitatea Chulalongkorn din Bangkok în anii 6, când mișcarea de democratizare care se contura încet și cu creștere rapidă a universităților a fost zdrobită brutal de regim. După criza din 1976 octombrie XNUMX și atacul sângeros ulterior al forțelor de securitate și al paramilitarilor asupra Universității Thammasat, ea a fugit în munți împreună cu sute de alți tineri intelectuali și s-a alăturat partidului comunist, care fusese declarat ilegal.

Celebrul ei poemDokmai da hambar' (Flori în boboc) este despre această perioadă tulbure din viața ei. Ea a fugit împreună cu un alt student activist proeminent, mai târziu poet și profesor Sexan Prasertkul. El a fost unul dintre colegii ei de la Universitatea Thammasat cu care s-a căsătorit la scurt timp după aceea. Anii următori, trăind în clandestinitate și vânați necruțători de armată și poliție, nu au fost nicidecum cei mai ușori din viața lor.

Deziluzionați de dogmatismul strict al comuniștilor și de aparenta deznădejde a războiului de gherilă, cuplul s-a întors din junglă în 1981, după ce au fost declarate măsuri de amnistie și au avut ocazia să studieze istoria la Universitatea de elită americană Cornell. Aici Chiranan a obținut atât o diplomă de licență, cât și un master în istorie.

Ea a divorțat de Prasertkul la scurt timp după aceea și după întoarcerea ei în Thailanda, parțial datorită opiniilor sale deschise și sincere despre feminism și alte probleme politice și sociale, a devenit una dintre cele mai cunoscute scriitoare contemporane din Thailanda și a publicat numeroase contribuții în ziare și reviste. În 1989 a primit un prestigios Premiul de scriere din Asia de Sud-Est pentru prima ei colecție de poezii puternic autobiografică”Bai Mai Ti Hai Pai' (frunzele lipsă).

Poezia ei 'Prima ploaie a fost desemnată cea mai bună poezie a anului în 1992 de către clubul PEN Thailanda. Lucrările ei au fost traduse de atunci din thailandeză în engleză, franceză, germană, spaniolă, rusă, coreeană, japoneză și malaeză. De asemenea, a fost implicată în producția lungmetrajului "O scrisoare către unchiul Boonmee, un film de critică socială din 2009 al regizorului idiosincratic thailandez Apichatpong Weerasethakul. În 2011, a fost votată una dintre cele mai influente șaizeci și cinci de femei din societatea thailandeză. Și asta cu siguranță nu a fost nemeritat...