Karen doctor Mowae: o combinație de vis, speranță și perseverență
Când Mowae s-a născut în urmă cu 36 de ani într-o colibă din jungla din Myanmar, nimeni nu ar fi putut prezice că va lucra într-o zi ca medic generalist la Be Well, clinica olandeză din Hua Hin. Însă de la o vârstă fragedă pentru Mo i-a fost clar că vrea să devină medic. Și datorită unei combinații de vis, speranță și perseverență, am reușit.
Leagănul lui Mowae se afla în regiunea de graniță a Myanmarului, nu departe de Kanchanaburi. La acea vreme, traficul de frontieră nu era supus unor reguli. Drept urmare, Mo avea familie de ambele părți. Până în 1997 a dus o viață liniștită. Soldații armatei birmane au atacat satul, ardând casele și măcelând locuitorii care nu au fost uciși. Mo avea vreo nouă ani la acea vreme, dar încă își amintește bombele, grenadele și zborul prin munți ca și cum ar fi fost ieri. Până atunci, Mo nu văzuse niciodată o mașină.
Mo a ajuns într-o tabără de refugiați din provincia Ratchaburi, dar aproape a murit de plictiseală. Refugiaților nu li s-a permis să iasă și lumea exterioară nu a avut voie să intre. O perioadă care l-a convins că viitorul lui se află în afara lagărului. Mo a scăpat și s-a mutat la o mătușă care, căsătorită cu un thailandez, locuia la granița cu Myanmar.
Refugiații din Myanmar au o mare problemă: se află ilegal în Thailanda și nu au acte. Și ai nevoie de el pentru a merge la o școală thailandeză sau la un spital. Pur și simplu nu existați pentru guvernul thailandez.
Mo s-a înscris la o grădiniță din templu la vârsta de 14 ani. Avea grijă de copii în schimbul unor lecții de thailandeză. Apoi a terminat liceul în Chiang Mai, șase ani, în doi. Problema era încă că nu avea o carte de identitate thailandeză și, prin urmare, trebuia să se prezinte la poliție în fiecare lună pentru a obține permisiunea de a merge undeva. În acel moment, planul lui Mo de a deveni medic într-o zi s-a maturizat.
Un misionar din Noua Zeelandă a avut grijă de Mo, deja student înfometat. El a acționat ca traducătorul ei. Ea îl ajută la școală, găsește un sponsor și în cele din urmă se asigură că Mo primește naționalitatea thailandeză. Pentru că acum era prea bătrân pentru a primi pregătire medicală în Thailanda, Mo a făcut-o în Filipine. Acolo a cunoscut-o pe Paemika Pidchayathanakorn, o altă îndrăzneață, care a reușit să-și obțină diploma în Filipine după ce a terminat un curs de asistentă medicală thailandeză. Acum, după câteva rătăciri în spitalele thailandeze, ei lucrează împreună ca medici generalişti la Be Well din Hua Hin. „Totul este viață este despre speranță, despre realizarea visului tău pentru viitor”, spune ferm tânărul medic.
Cu toate acestea, visul lui nu s-a împlinit încă pe deplin. În viitor, Mo vrea să înființeze un centru de formare pentru Karen de ambele părți ale graniței cu Myanmar. Nu este legat de convingeri politice sau religioase. Un vis care merită să fie urmat și care are șanse mari de succes cu perseverența lui Mowae.
Despre acest blogger
- În urmă cu aproape 20 de ani, jurnalistul Hans Bos s-a mutat la Bangkok. Aproape de la început a fost implicat în nașterea Thailandblog. Ca jurnalist, a lucrat pentru ziarele din Limburg și pentru revistele de turism ale ceea ce odată a fost numit Elsevier. Hans (76) locuiește în Hua Hin de 14 ani, împreună cu soția Raysiya și fiica Lizzy. A fost secretar și vicepreședinte al asociației olandeze din Hua Hin și Cha am timp de aproximativ nouă ani.
Citiți cele mai recente articole aici
- Agendă17 decembrie 2024Agenda: Înapoi în viitor în turneu din nou în Thailanda
- Obiective turisticeNoiembrie 17 2024Cel mai înalt/mai mare Naga din Thailanda
- Obiective turisticeNoiembrie 3 2024Tham Phu Wa, un templu peșteră care prinde gura apă
- Taxa din Thailanda22 octombrie 2024Tratatul fiscal nu mai este fezabil la 1 ianuarie 2025, spune Ministerul Afacerilor Externe de la Haga
Este uimitor ce a realizat și la ce încă mai aspiră. Un exemplu pentru mulți.
Amuzant, după un RMN în spitalul BKK-Hua-hin, i s-a permis să-mi explice scanările și să-mi prescrie niște somnifere.
Un medic calm si atent, foarte recomandat.
Știind acest lucru, mă face să-l apreciez și mai mult.
Minunata poveste Hans! Promițător. Mulțumesc!
Foarte frumos că a ieșit așa și cred că și factorul „noroc” face parte din el. Eu însumi cred în teoria celor 10.000 de ore în care se adună cunoștințe, dar dacă nu există bani sau contacte potrivite, atunci devine foarte dificil.
Mulți tineri thailandezi din partea de jos a societății pot învăța din asta.
Mult respect! Ce perseverență!