„Colonial nereușit în Pattaya”

Thailanda, cu mult timp în urmă.

Vizitarea unui restaurant cu soția Oy, situat în animata Pattaya, lângă mare.
În timp ce fac încercări serioase de a mă comporta „om al lumii” gustând vinul pe care chelnerița thailandeză tocmai mi l-a turnat, soția mea mă întreabă de ce nu am doar un pahar întreg.
Nu fac asta și acasă?

Din fericire, doamna de la masă nu înțelege olandeza cărbunelui, așa că pot continua cu ritualul meu de a sorbit cu atenție, arătând îndoielnic și pretinzând că știu de la ce bancă franceză Rhône provine acest suc de struguri australian.

Eega, care pusese deja multe dopuri înapoi în sticlă devreme pentru a nu fi nevoit să mă îndrume înapoi la hotel în timp ce mă clătina, se scufundă din nou în meniu.
Rolul ei în viitoarea și aburoasă bătălie cu calorii va consta, prin urmare, în întregime să mănânc multe fructe de mare, să soarbe un pahar de suc de fructe răcit cu gheață și să arunce priviri dezaprobatoare atât asupra alegerii mele alimentare, cât și asupra aportului de lichide nocive.

Puțin mai departe, la o altă masă, un farang mai în vârstă cu barbă albă stă în fața unei fetițe thailandeze.
Copilul aparține unei doamne thailandeze care tocmai a mers la bufet cu prietenul ei farang, lăsându-și fiica în grija bunicului atât de mult timp.
Acest bărbat, care pare a fi tatăl farangului, se aplecă spre fată și apoi îi spune pe un ton grozav de tare: „ești o fată norocoasă!”.

Copilul se uită la el de parcă ar vedea apă arzând și probabil că nu înțelege niciun cuvânt. După care bunicul Decibel o repetă încă o dată pentru a-l lăsa să se afunde corect.
Din nou la volumul cornului navei, ceea ce îmi dă impresia că obișnuia să stea puțin prea mult în discotecile în plină expansiune, uitându-se la femeile cu rupi și acum este surd ca mulțumire pentru asta.

Fata se uită la el, ușor nedumerită, apoi se uită înapoi la bufet pentru a vedea dacă mama ei se apropie încă. Ca să poată obține o traducere a ceea ce strigă acest străin Sinterklaas la creierul ei tânăr.

Am o idee la ce se referă cel vechi și nu-mi place.
Chiar și doamna Oy, a avea o diplomă în limba engleză echivalează cu a călca pe apă în fluture olimpic de o sută de metri cu o diplomă falsificată, înțelege despre ce este vorba.
Nici ea nu este amuzată.

Apoi bietul copil este salvat de gong, în timp ce un chelner ajunge la masa lor și bătrânul corn de ceață întinde spre aprobare o sticlă de vin nedeschisă.

Nu vine, pentru că imediat coboară deal și vale că „avem mereu vinul nostru”, cu alte cuvinte, păstrează chestia asta pentru plebe, suntem speciali.
Această propoziție, pronunțată într-o manieră extrem de indignată și însoțită de gesturi expansive, sugerează că a băut deja mult din „propriul vin” pentru asta.

După care chelnerul se întoarce cu mâna goală cu gestul respins.
După această afișare șocantă, probabil că deschideți toate dulapurile din bucătărie în căutarea unei perechi de dopuri potrivite, sau cereți bucătarului un cuțit care nu este prea plictisitor, de dragul propriei pierderi.

Având în vedere toate acestea, nu pot decât să sper un singur lucru pentru mama copilului dulce, și anume că va fi complet scutită de vizitele socrului ei în viitor și că genele sale coloniale demne de încremenit nu au fost transferate. către tovarășul ei.

Mai târziu, în acea seară, totuși, înapoi în camera noastră de hotel, câteva experiențe mai bogate și mai sărace cârlige thailandeze, se dovedește că vechiul spirit VOC olandez este încă pe aici și pur și simplu nu pot rezista.

Și adaugă doamna Oy (pe un ton tare de crainic, primind vesel bătăi în spate de la spiritele consumate), adăugând ceva care, după părerea mea, este extrem de spiritual.

Faptul că este indicat să luați mai întâi sticla cu vin rezidual din mâinile ascultătorului și, de asemenea, să determinați locația ei exactă pentru a putea găsi un loc bun de cazare, se dovedește a fi un detaliu deloc lipsit de importanță.

Această neglijență m-a costat un disconfort serios într-o parte nedezvăluită a corpului meu.

După încercarea neglijentă de a introduce un blocaj thailandez-australian de către „Fata norocoasă” care stătea chiar în spatele meu.

Despre acest blogger

Lieven Cattail

Lieven Kattestaart (1963) locuiește cu soția sa Oy în frumoasa Goeree-Overflakkee.
Lucrează ca căpitan de port și vizitează Thailanda îndepărtată din 1993, unde l-a cunoscut pe Oy în 98 și a convins-o să-și ia rămas bun de la soare și să se stabilească în această mlaștină rece din spatele diguri.

În zilele noastre, de obicei, petrecem săptămânile de vacanță în casa Isan a soacrei mele, alternând cu petrecerea timpului pe plaja din Pattaya sau blocați într-un autobuz sau tren pentru a vizita alte și necunoscute regiuni thailandeze.
Intenționează să locuiască în Thailanda cu Oy după pensionare și amândoi abia așteaptă până va veni momentul.

Hobby-uri: de îndată ce apare o scânteie de inspirație, dar de obicei chinuită de blocarea scriitorului, atingerea tastaturii pentru a oferi frumosului blog din Thailanda o piesă nouă, practicarea activității fizice prin jogging (cu moderație desigur), șah online și ocazional bând un Single Malt bun și savurând un trabuc de origine cubaneză.

Citiți cele mai recente articole aici

Postări mai vechi de la acest blogger

• cultură10 decembrie 2024Semnale de fum de la unchiul Mango
• culturăNoiembrie 22 2024Geaca tropicala
• culturăNoiembrie 14 2024„Trei zile de vizită”
• culturăNoiembrie 1 2024„Colonial nereușit în Pattaya”